Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Tot Adevarul nu il stie decat Dumnezeu. Dar, atat cat a fost dat oamenilor, e cuprins in Ortodoxie. Nu e vorba de un om, care detine adevarul, ci de Biserica. Si daca nici Biserica nu detine adevarul, atunci cine?!?
|
Da, este corect ce spui. Insa trebuie sa facem diferenta intre adevar necesar mantuirii si adevar necesar cunoasterii. Pentru mantuire nu e necesar TOT adevarul revelat de Dumnezeu, caci atunci pruncii nu s-ar mantui si nici cei din primele veacuri ale crestinismului, cand dogmele nici nu existau. Ori, tocmai Iisus spunea "lasati copii sa vina la Mine", asta inseamna ca o inima curata valoreaza mai mult pentru mantuire decat o suma de cunostinte, chiar adevarate fiind. Eu recunosc ca Ortodoxia e foarte bogata in adevar revelat si chiar admit ca el ajuta la desavarsire si indumnezeire. Insa mantuirea se poate obtine si cu o inima curata si o credinta sincera in Hristos. Daca doresti desavarsire si indumnezeire atunci, conform pildei tanarului bogat, "vinde tot ce ai, da sarmanilor, iar tu urmeaza Mie!", adica chiar si pentru desavarsire, cunostintele sunt tot pe locul doi, pe primul fiind slujirea aproapelui. Cati fac astazi asa din cei ce declama ca sunt singurii detinatori ai adevarului?
Daca facem o paralela cu religia iudaica de pana la venirea Mantuitorului observam o deplasare de accent cu atat mai mare cu cat e mai aproape de venirea Sa, accent care trece de la slujirea aproapelui spre slujirea lui Dumnezeu. Fariseii si carturarii au atins maximul in accentul pus pe slujirea lui Dumnezeu in defavoarea aproapelui, accent pus pe cunoastere si corectitudine in defavoarea iubirii si milosteniei, astfel incat au ajuns sa nu-i mai slujeasca lui Dumnezeu tocmai pentru ca nu slujeau aproapelui. Adica, scotand din ecuatie pe aproapele sau diminuandu-i importanta, ai scos de fapt esenta religiei si te indepartezi de Insusi Dumnezeu, desi tu crezi, de-adevaratelea, ca ii slujesti lui Dumnezeu. Cam acelasi lucru se intampla si acum. Mutarea accentului pe corectitudinea inchinarii si corectitudinea cunoasterii in defavoarea slujirii si iubirii aproapelui face ca aceia care cred ca slujesc lui Dumnezeu sa slujeasca de fapt siesi si orgoliului lor de singuri detinatori ai adevarului.
Har, smerenie si jertfa de sine.