[AlinB]

În prealabil postat de MariS_

Da, este corect ce spui. Insa trebuie sa facem diferenta intre adevar necesar mantuirii si adevar necesar cunoasterii. Pentru mantuire nu e necesar TOT adevarul revelat de Dumnezeu, caci atunci pruncii nu s-ar mantui

Probabil stiti ca inainte de Jertfa lui Hristos, pruncii tot nu se mantuiau.
Intr-adevar nu e necesar TOT dar limita necesarului nu e atat de usor de stabilit mai ales cand exista periculul de a adopta miscari evident eretice si schismatice drept "forme de crestinism".

si nici cei din primele veacuri ale crestinismului, cand dogmele nici nu existau.

Gresit, dogmele (invatatura de credinta) exista inca din primele veacuri, chiar daca nu erau sistematic demonstrate si trecute in carti, rafinarea si argumentarea lor s-a produs tocmai din presiunile facute de aceste grupuri eretice si schismatice, care n-au vrut adevarul Bisericii ci au vrut adevarul lor personal.

Ori, tocmai Iisus spunea "lasati copii sa vina la Mine", asta inseamna ca o inima curata valoreaza mai mult pentru mantuire decat o suma de cunostinte, chiar adevarate fiind.

Multi gresesc cand incearca sa inteleaga acele cuvinte ale Mantuitorului.
Copii chiar si botezat sunt inca marcati de efectele pacatului stramosesc.
Nu de putine ori sunt rai unii cu altii, egoisti, agresivi, chiar sadici uneori.

La o inima curata se ajunge cu mult efort spiritual constient si nu prea cred ca dintre muritori, cei care au impresia ca o au (facand caz de ea) au si ajuns la ea.

Iar comparatia enuntata mai sus este nitel ridicol, fara suparare.
Un om care a ajuns acolo nu inseamna ca e mai valoros decat invatatura care spune CUM sa ajunga si altii acolo.

Eu recunosc ca Ortodoxia e foarte bogata in adevar revelat si chiar admit ca el ajuta la desavarsire si indumnezeire.

"admit"? Suna ca si cand ai face-o cu inima stransa :)

Insa mantuirea se poate obtine si cu o inima curata si o credinta sincera in Hristos.

Despre inima curata am scris mai sus, practic vorbind, este daca vrei un concept teoretic. Nici un muritor nu poate spune ca o poseda, iar cel care inclina sa creada asta se afla in inselare.
Paradoxurile credintei daca vrei dar daca urmaresti vietile Sfintilor si cum harul nu se lipeste decat de smerenie si constiinta pacatoseniei personale, ai sa intelegi.

Daca doresti desavarsire si indumnezeire atunci, conform pildei tanarului bogat, "vinde tot ce ai, da sarmanilor, iar tu urmeaza Mie!", adica chiar si pentru desavarsire, cunostintele sunt tot pe locul doi, pe primul fiind slujirea aproapelui. Cati fac astazi asa din cei ce declama ca sunt singurii detinatori ai adevarului?
Daca facem o paralela cu religia iudaica de pana la venirea Mantuitorului observam o deplasare de accent cu atat mai mare cu cat e mai aproape de venirea Sa, accent care trece de la slujirea aproapelui spre slujirea lui Dumnezeu. Fariseii si carturarii au atins maximul in accentul pus pe slujirea lui Dumnezeu in defavoarea aproapelui, accent pus pe cunoastere si corectitudine in defavoarea iubirii si milosteniei, astfel incat au ajuns sa nu-i mai slujeasca lui Dumnezeu tocmai pentru ca nu slujeau aproapelui. Adica, scotand din ecuatie pe aproapele sau diminuandu-i importanta, ai scos de fapt esenta religiei si te indepartezi de Insusi Dumnezeu, desi tu crezi, de-adevaratelea, ca ii slujesti lui Dumnezeu. Cam acelasi lucru se intampla si acum. Mutarea accentului pe corectitudinea inchinarii si corectitudinea cunoasterii in defavoarea slujirii si iubirii aproapelui face ca aceia care cred ca slujesc lui Dumnezeu sa slujeasca de fapt siesi si orgoliului lor de singuri detinatori ai adevarului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Sunteti o persoana de treaba dar fara pregatire teologica (combinatia dintre cele doua ar putea fi uimitoare!).
Eu dupa cum vedeti, sunt direct, si la fel fara pregatire teologica, doar ce am citit pe ici pe colo.

Insa imi place logica si coerenta logica a teologiei ortodoxiei, coerenta care nu se regaseste din pacate in afirmatiile de mai sus.

Mai intai laudati indemnul "vinde tot si urmeaza Mie" deci vorbiti favorabil de slujirea lui Dumnezeu.
Ca o fraza mai incolo, sa criticati aceasta atentie indreptata spre Dumnezeu si sa spuneti ca este vinovata de lipsa de atentie data aproapelui.

Probabil nu stiti dar in VT se regasesc cele doua porunci care sunt esenta crestinismului: sa iubesti atat pe Dumnezeu cat si aproapele.

Ortopraxia este fara doar si poate conditionata e Ortodoxie.
Cum poti face ceva corect daca nu stii si nu vrei sa stii CUM se face corect?


Fariseii morali ai VT nu slujeau nici lui Dumnezeu, nici apropelui ci doar lor insisi si faceau tot ce faceau exclusiv pentru a-si confirma pozitia privilegiata in societate.

Nu dragostea fata de ortodoxie i-a dus acolo si nici ortopraxia, Hristos le-a spus chiar foarte bine ca practica lor este superficiala si se opreste doar la superficial iar invatatura lor iarasi se opreste doar la suprafata.

Nu erau oameni interesati de esenta, ceea ce conta este sa dea bine in fata lumii, cam asa cum fac nu de putine ori protestantii care se bat in piept cu faptele lor bune si presupusa lor moralitate.

Desigur, acest fenomen se poate repeta oricand si chiar in contextul ortodoxiei, dar de vina nu este ortodoxia ci superficialitatea individului care se crede ortodox dar nu-l intereseaza esenta ortodoxiei, iar solutia nu este erezia ci intoarcerea spre esenta.