[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Si acesta este subiectul pe care il tot ocoliti: rezultatul credintei dvs. La ce fel de fapte duce aceasta credinta? Cu ce ii va ajuta pe altii? Cu ce va ajuta pe dvs, afara de o traire mistica expansiva? Compasiunea de care vorbiti, cum se manifesta in exterior? Si chiar as vrea raspuns la aceste intrebari. Daca vreau niste idei citesc o carte. Dar am ales sa vorbesc cu o persoana...cred...

Ca sa poti intelege mai bine, trebuie sa vezi ca nu incerc sa introduc niciun fel de credinta. Nu incerc sa explic o noua credinta, sau sa aduc o noua religie, pentru ca nu trebuie sa ai nicio credinta cu privire la ceea ce esti, pentru ca deja esti ceea ce esti: fiinta. Este important sa iti ridici constiinta astfel incat sa constientizezi ceea ce esti. Toate, in afara de fiinta ta, sunt trecatoare, inclusiv orice credinta despre cine esti sau crezi ca esti. Masura reala a deplinatatii, a desavarsirii omului, este masura dumnezeirii lui. Ca sa poti ajunge la mantuire, intregire/implinire, trebuie sa fii constient de faptul ca destinatia, capatul drumului, finalitatea este existenta proprie dumnezeirii. Constiinta acestei masuri a desavarsirii echivalente cu masura Dumnezeirii te elibereaza.
Apoi, ca sa intelegi mai bine faptul ca nu e o traire mistica ci o stare normala a fiintei, trebuie sa te adancesti si mai mult in interior. Care este rezultatul? In acest fel, aceasta constiinta, te ajuta sa faci pace cu tine, lucru vital de necesar inainte de toate si inainte de toti. Nu poti face pace cu ceilalti daca nu exista pace in tine. Judecarea, condamnarea si negarea celorlalti (a aproapelui) vine de la faptul ca nu exista pace in tine. Nevoia de a detine "credinta mea" in opozitie cu "credinta celuilalt", vine de asemenea din nelinistea ta interioara. In tine nu s-a instalatat inca pacea. Ceea ce numesti "traire mistica expansiva", este efortul depus, munca mea pentru a-mi aduce pacea in interior. Odata ce ai realizat pacea cu tine, faci loc pentru Fiinta. Nimic nu este mai necesar decat pacea interioara. Apoi, actiunile exterioare vin de la sine, cu adevarat bune pentru ca intrand in contact cu Fiinta, impartasesti aceasi fiinta cu toti ceilalti si cu toate situatiile exterioare. De abia atunci ii puteti ajuta si pe altii cu adevarat, sa intre in contact cu ceea ce sunt - fiinta - si sa scape de identificarea cu mintea duala, care nu stie decat sa judece, si prin care nu poate exista pace. Ca sa poti ajuta cu adevarat pe ceilalti, este necesar ca mai intai sa muncesti cu tine insuti, sa aduci pacea in tine.
Cel care esti este intotdeauna o lectie mult mai importanta si cu o putere de transformare mult mai mare decat ceea ce spui, chiar mai importanta decat ceea ce faci.
Mai mult, recunoscand primatul Fiintei, si astfel lucrand la nivelul cauzei, compasiunea asupra celorlalti se va putea manifesta simultan la nivelul actiunii si al efectului, alinand cu adevarat suferinta ori de cate ori te intalnesti cu ea. Cand un om flamand, iti va cere o bucata de paine si ai una, ii vei da si lui. Dar in timp ce ii dai painea, chiar daca interactiunea este foarte scurta, ceea ce conteaza in realitate este impartasirea Fiintei, pentru care painea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profunda, in acest moment nu mai exista un om care da si unul care primeste, ei sunt una.
In acest fel iti dai seama ca toate relele sunt efectul inconstientei, nu a diavolului, si puteti reduce aceste efecte ale inconstientei, dar nu le puteti elimina daca nu eliminati cauza lor. Adevarata schimbare are loc in interior, nu in exterior. Daca vreti sa schimbati lumea, intr-o lume mai buna, incepeti inainte cu voi.
Daca doriti cu adevarat sa ajutati pe ceilalti, sau sa alinati suferinta lumii, acesta e un lucru foarte nobil, dar amintiti-va sa nu va concentrati numai asupra exteriorului; altfel veti avea parte de frustrare si disperare. Fara o profunda schimbare la nivelul constiintei, suferinta umana este un put fara fund. Nu lasati compasiunea sa devina unilaterala. Empatia cu durerea sau lipsa unei persoane si dorinta de a ajuta trebuie sa fie echilibrate de o constiinta profunda a naturii eterne a vietii si a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lasati pacea interioara sa invadeze tot ceea ce faceti si veti functiona simultan la nivelul efectului si al cauzei. Dupa ce ati adus pacea inauntrul vostru (si aceasta o veti face, dar nu prin gandire), veti putea trai o companie placuta chiar daca sunteti singuri, sau veti interactiona si cu ceilalti la fel de placut si uman. Nu numai ca nu va mai conta din ce religie face parte celalalt, dar veti putea accepta ca fiecare cult religios are partea lui de adevar, un adevar relativ la Adevarul absolut: Fiinta vie. Astfel vom reusi sa dam nastere unor relatii autentice intre toti oamenii, unei lumi mai bune.