[MariS_]

Filmul, intr-adevar, e foarte bun si arata o serie de clisee cu care ne confruntam noi muritorii. Un cliseu e acela de a confunda dreptatea cu adevarul. Alt cliseu e ca noi detinem adevarul, iar celalalt nu, ori s-a vazut si in film ca adevarul are multe fete si e foarte greu de aflat. Alt cliseu e ca binele poate fi separat de rau, vorbesc in lumea noastra cazuta, ori si aici s-a vazut cum un bine rezulta si dintr-un rau sau cum binele si raul coexista in aceasi persoana. Dar cel mai periculos cliseu mi s-a parut a fi acela ca noi trebuie sa facem dreptate. Cliseul este periculos pentru ca induce ideea ca DREPTATEA tine loc de BINE, or acest lucru in lumea noastra e complet fals. La final, acel pictor sau ofiter in rezerva dezvaluie ca, de fapt, rolul nostru ar trebui sa fie acela de a face BINELE, mai mult decat DREPTATE. Aici e cheia filmului. Toti s-au implicat in a face DREPTATE, mai cu chiu mai cu vai, dar nici unul nu s-a mai implicat cand a fost vorba de a face BINELE, prin ajutorul ce trebuia acordat aceluia ca sa poata cu adevarat supravietui. Aici e si legatura cu Hristos, caci Hristos nu a venit sa faca DREPTATE, ci a venit sa infaptuiasca BINELE si sa slujeasca aproapelui. Cine se crede slujitor al lui Hristos trebuie sa faca faptele lui Hristos, adica sa fie in slujba BINELUI, in slujba aproapelui si sa lase DREPTATEA si JUDECATA in seama adevaratului Judecator, Hristos Insusi.
Har, smerenie si jertfa de sine.