[florin.oltean75]

Despre Adevar

“Adevarul va va face liberi!”

‘Adevarul’ in acest context, reprezinta o intelegere mai buna a ceea ce percepem in mod direct in experientele noastre cotidiene, senzoriale si mentale.

Este o paradigma corecta asupra realitatii in care ne miscam, respiram, evoluam.

Aceasta intelepciune este importanta in procesul cultivarii virtutilor,
pentru ca dezlipeste sufletul de fixatii si-l face sa se miste spre Dumnezeu cu mare slobozire.

Problema se pune in urmatorii termeni:
Ce este in mod esential un scaun, un monitor, o aroma, un peisaj, un gand oarecare, trupul nostru… o forma in general?

Cat de consistenta este o forma?

Toate gandurile noastre, toate aspiratiile noastre sunt legate de forme.
Functie de cum le percepem si interactionam cu ele, dezvoltam dorinte, repulsii sau stari neutre.

Asa ca este intelept sa le analizam mai in profunzime, sa le descoperim natura lor reala dincolo de aparente.

In mod uzual, formele sunt percepute ca entitati distincte si concrete.
Este o perceptie superficiala, grosiera, specifica unor intervale temporale relativ mici.

Daca derulam timpul rapid toate formele fara exceptie sunt macinate si dezintegrate.
Chiar in cuante mici de timp formele fluctueaza cu mare viteza.

Cand intelegem contemplativ ca toate fenomenele sunt tranzitorii, in particular obiectele din campul perceptiei, se spune ca am realizat impermanenta grosiera.

Forma nu exista prin sine, ci este doar o unduire sau reflexie, de la nivel subatomic, atomic, molecular, organic, cosmic, macrocosmic.

Este un adevar care exprima relativitatea formei.

In fizica, aceasta paradigma este cunoscuta sub denumirea de dualitatea unda-corpuscul.

In alta ordine de idei, formele sunt inconsistente sau nu sunt entitati cu o existenta intrinseca, pentru ca sunt dependente de cauze-conditii si partile constitutive.

Aceasta caracteristica a fenomenelor poarta denumirea de relationare dependenta.

Formele nu pot exista in sine, doar Dumnezeu exista in Sine.

Relationarea dependenta este de trei feluri: grosiera, subtila si foarte subtila.

Fenomenele pe care le percepem in mod direct reprezinta o relationare-dependenta grosiera.

De exemplu, o floare care apare datorita cauzelor specifice (samanta, apa, lumina…) este o relationare dependenta grosiera.

Aceeasi floare care exista prin agregarea partilor sale constitutive este o relationare dependenta subtila.

Iar existenta florii inteleasa prin faptul ca este o reflectare mentala reprezinta o relationare dependenta foarte subtila.

Dintre toate intelepciunile, cea care realizeaza relationarea dependenta a fenomenelor este considerata suprema.

Adevarul se intrezareste in inconsistenta formelor. Cand mintea sesizeaza ca orice forma nu este existenta prin sine insasi, ci este relationata dependent, experimenteaza o usurare speciala, spunandu-se ca perceptia este eliberata. Aceasta ‘eliberare’ de presiunea formei este cunoscuta si ca ‘adevar’ sau curatenia perceptiei.

Adevar pentru ca se intelege corect natura formei,
curata pentru ca mintea este dezbracata de preconceptii.

Cel ce are aceasta intelepciune se poate ruga curat, nefiind deranjat nici de tunete sau vedenii, aglomerari urbane sau briza noptii, pentru ca mintea sa este sloboda in forme.

Intelegerea relationarii dependente grosiere ajuta la intelegerea relationarii dependente subtile, iar aceasta din urma, la intelegerea relationarii dependente foarte subtile.

Trezvia mintii este activata cand nevoitorul avanseaza in intelegerea relationarii dependente a gandurilor.

Nevoitorul intra in sine insusi atunci cand intelege relationarea dependenta a eului.
Experienta pe care o are, este ca o slobozire intr-un spatiu vast fara limite, ca un zbor in infinitatea Lui Dumnezeu.

Aceast spatiu imaculat sau ‘substanta’ ultima a fenomenelor, mai este denumita Adevar Ultim, iar mintea care este capabila sa o sesizeze, Intelepciune.

O, Doamne, Tu esti singurul Invatator!