Cred ca trebuie sa ne lucram mantuirea in fiecare clipa si sa nu asteptam momentul mortii pentru a ne pocai, spovedi si impartasi. Mare lucru sa ne ducem de aici numai cu pacatele pe care le-am facut de la ultima spovedanie!
Eu nu am fost cand a murit bunica si nici nu imi inchipuiam ca se va intampla asa ceva, dar daca as fi fost acolo si mi-as fi dat seama, probabil ca as fi chemat un preot sa ii faca maslu, sa o spovedeasca si sa o impartaseasca.
Unii oameni nu stiu ca multe sunt pacate, deci un om langa muribund ar putea sa ii sugereze sa isi cerceteze cugetul si sa vada daca a facut la viata lui avorturi, desfranare, daca a fost mandru, lacom, daca a furat, daca a mintit, pacatele astea mai mari. Unii nu stiu exact ce se incadreza la categoria pacat. Si apoi, oamenii din jurul muribundului cred ca ar trebui sa se roage neincetat langa el, daca se poate, din Psaltire, si sa ii dea curaj, sa ii spuna sa nu isi piarda nadejdea in Hristos, in Maica Lui, in sfinti si in slujbele Bisericii, care se fac pentru cei "adormiti in nadejdea invierii". Zic si eu ce as face intr-o asemenea situatie, daca mi-as putea pastra cumpatul, fireste, si daca ar fi si timp pentru toate acestea.
In general, din putinul pe care l-am vazut, omul, cum traieste, asa moare.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|