Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Din eroare am alăturat pe visarioniști pucioșilor. În realitate, Sf Sinod s-a pronunțat numai împotriva "fenomenului" Noul Ierusalim de la Pucioasa prin hotărârile din 1997 (Hot nr 3326 care o califică "grupare sectară" și Hot 5338 care îi anulează actul de constituire). Aceste hotărâri nu au nicio legătură cu adepții părintelui Iugulescu, mai cunoscuți sub denumirea de "visarioniști".
Fac cuvenita reparație și cer iertare celor pe care, pe bună dreptate, această greșeală i-ar putea ofensa.
|
Așa pune boala cea grea și molipsitoare a trufiei și semeției după care se uită creștinul ca fraierul imitându-o ca paimuța, adică așa pune omul rău și necredincios nume de sectă tocmai Lui Dumnezeu ca să stea el liniștit și lipit cu fundul pe scaunul pe care l-a lăsat satana să „împărățească” preț de o oră împreună cu el, și uite așa au făcut maimarii acum 2000 de ani, așa au făcut și acum umplând gLumea cu i
spi
ta, căci așa răsplătește omul laș mereu pe Dumnezeu: cu „fericirea” semeției viceversării, adică lipește lumeritetichetele răutății tocmai celor ce s-au lepădat de amestecurile eretice și sectare ale gLumii ca să urmeze Domnului... și apoi umblă „băieții buni de tot” cu
speriet
ura și mi
ta, spurcând toată plătica ce ar încerca să fugă de momelile din cârligcârlingcâștigul potului cel mare al lepădării de Dumnezeu.
Sigur este Domnul Cel ce grăiește peste pământ la Noul Ierusalim... ferice de cei ce nu se vor lăsa înșelați de anticristul care se recunoaște ortodox și Dumnezeu numai pe sine însuși, însușiri alese... că doar minteresul poartă fesul turcesc plin de baclavale și de rahat cu stafide și firește, plin de kebab, kebabilon adică...
Deci nu vă lăsați amăgiți de niște hotărâri bizare și diletantiste ale unor speriați de a patra putere în stat, de mogulii din massmedia... că de frica ziariștilor s-au speriat și au votat ca la partid... că cică n-au înțeles ei cum de Domnul poate să grăiască și să se arate El cui voiește... și nu lor.
Nu-i bai dacă au pus iarăși lumeritetichete... nu-i bai că L-au stârnit la mânie pe Dumnezeu, căci îndelungă este răbdarea Domnului doar că ei înșiși vor suferii mai înainte de sfârșit și la sfârșit când unii vor râde și se vor veseli, adică atunci când vor da și ei, judecătorii și osânditorii și punătorii de nume de secte, cu ochii de Judecătorul care nu este altul decât Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu venit Astăzi, de ziua ce mare a sfârșitului la noi, la românii creștini de pretutindeni, la țara Lui, țara Strălucirii așa cum este scris la proorocul Daniel nu ca să dea cu toiagul ci ca să găsească iarăși olile cele pierdute ala casei lui Israel cel nou, trimis iarăși de Tatăl nostru Cel din ceruri.
Dar nu mă mir de confuziuniuni, căci în vremurile din urmă este așa cum spunea părintele Justin Părvu pe undeva: „astăzi monahii sunt ca mirenii iar mirenii ca dracii”, deci ce să ne mai mirăm de osândirile unui siniedru cu state de plată pe la pcr și securitate sau cineștie pe unde care rade lumeritetichete de pe frunțile frățiilor lor ca să le pună unora sau altora dintre cei nevinovați? Sau nu este asta politica la modă pe toate tembeleviziunile care cică ne apără nouă interesele... nu știu cum mai nou toți lucrează în interesul nostru... toți s-au făcut avocații poporului?! Deși eu nu mi-am angajat niciun avocat iată că în toate direcțiile unde privesc văd doar avocați care cică îmi apără mie drepturile... adică ei îmi apără drepturile mele... ai care mi-au luat casa și pământul și mă pun să plătesc mii de taxe și mă bagă la dubă sau îmi dă amendă dacă dau cu bulgări de zăpadă după mafia din sindicate...
Toate se vor ierta, dar condiția este pocăința și întoarcerea la Dumnezeu, altfel cum crezi dumneata că vei fi mântuit sau iertat? Chiar crezi că ți se va socoti hula împotriva Duhului Sfânt drept vrednicie și duhovnicie? Mulți au crezut învârtoșarea asta „fericită” că cică e virtutea apărării credinței strămoșești, neavând ei habar că nu-și apărau decât minteresele sectare și eretice, ei care se țineau ca cei mai mari ortodocși de pe gLume neluând aminte la ce făceau tocmai ei înșiși... așa că iată ce medicament le recomand tuturor acestora, inclusiv mie că nici io nu-s mai breaz ci mai rău dar măcar nu pot să nu recunosc pe Adevărul pe Cale, nu pot, așa că:
"Inceputul trufiei este radacina slavei desarte;
mijlocul este defaimarea aproapelui, trambitarea nerusinata a propriilor osteneli, lauda de sine din inima, urarea mustrarii;iar
sfarsitul este lepadarea ajutorului dumnezeiesc,nadajduirea in propria stradanie, naravul dracesc".
"O, sinedriule, sa nu primesti în inimile tale duhul minciunii si al maririi de sine, sa nu primesti duhul lumii si al lacomiei, si sa cunosti cercetarea Mea în mijlocul tau."
Arhim Sofronie:
"Domnul ne-a poruncit sa nu facem înaintea oamenilor nici milostenie, nici post, nici alte fapte bune, socotind acest lucru drept o cautare fatarnica a slavei desarte. Tatal nostru cel din ceruri, care este într-ascuns si vede într-ascuns (Mt. VI 1-18), nu binevoieste sa primeasca asemenea fapte.”
Sfantul Simeon, Noul Teolog, zugraveste astfel
rugaciunea visatorului si roadele ei:
"El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie in mintea sa"- asemenea lui Klopstock si lui Milton - "sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt,
aduna in inchipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeiasca Scriptura, le
cerceteaza in vremea rugaciunii,
cauta la cer; prin toate acestea
isi starneste sufletul sau catre Dumnezeiasca dorire si dragoste; cateodata
varsa lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste incetul cu incetul,fara a pricepe el aceasta cu inima;
i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul harului Dumnezeiesc spre mangaierea lui, si roaga pe Dumnzeu ca sa-l invredniceasca a petrece pururea in aceasta stare. Acesta este semnul inselarii. Un asemenea om de s-ar si linisti cu linistire desavarsita, nu poate sa scape de nebunie si sminteala. Iar daca totusi nu se intampla cu el aceasta, oricum nu va ajunge niciodata la cinul duhovnicesc al priceperii si virtutii sau despatimirii. Intr-acest chip, s-au inselat cei care au vazut lumina si stralucire cu ochii acestia trupesti, au mirosit buna-mireasma cu mirosul lor, au auzit glasuri cu urechile lor. Unii din ei s-au indracit, stramutandu-se, cu mintea vatamata, dintr-un loc intr-altul; altii au primit un demon in chip de inger luminos, s-au inselat si au trait neindreptati pana la sfarsit, fara a primi sfat de la nici unul dintre frati; altii, indemnati fiind de diavol, si-au pus capat zilelor; unii s-au aruncat in prapastie; altii s-au spanzurat. Si cine poate a socoti feluritele amagiri ale diavolului, cu care amageste el, si care sunt cu neputinta de asternut in cuvinte ? Totusi, din cele spuse de noi, orice om cu capul pe umeri poate sa afle vatamarea care ia nastere din acest fel de rugaciune. Iar daca vreunul din cei care il intrebuinteaza nu va patirni nici una din nenorocirile aratate mai sus, din pricina ca traieste in obste - caci in aceste nenorociri cad mai mult pustnicii, care traiesc in singuratate - insa unul ca acesta isi va petrece intreaga viata fara sa izbandeasca nimic"
(Despre
primul chip al luarii aminte si rugaciunii, Filocalia vol.1 ).
Deci să știe toată gLumea cea largă: la Ierusalimul cel Nou de la Pucioasa grăiește Dumnezeu! Amin.
”...O, nu stati neputinciosi cu duhul sub nesocotinta celor fara de socoteala din cer peste ei
si care va tot apasa pe voi, caci cel ce se da a fi si a sti si a putea, acela este tot mai neînsemnat în ochii Mei, si se cunoaste unul ca acela ce duh are în el, caci lucrarea omului îl arata pe cel ce este, si nu grairea lui, ci lucrarea lui si roadele ei apoi."
"...caci cel ce se bizuie pe sine însusi, acela este nebun."
"...caci cei smeriti cu viata se umilesc, se tainuiesc si nu se urca pe înaltimi ca sa se arate cu viata manastireasca trâmbitata si cu biserici de zid înalt si împodobit."