Pe mine mereu m-a impresionat reactia Apostolului Petru din scena descrisa in Ioan 21: 7 ,,Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: "Este Domnul!" Cand a auzit Simon Petru ca este Domnul, si-a pus haina pe el si s-a incins, caci era dezbracat, si s-a aruncat in mare".

Poate ca dupa caderea sa din timpul judecarii Mantuitorului,Petru isi pierduse increderea in taria credintei sale,poate renuntase la visul de a deveni ,,pescar de oameni" si se intorsese la vechea sa meserie.Un comportament perfect uman,cati dintre noi nu am fi facut asta?Petru avea caderile sale dar cu toate acestea Domnul il numise ,,Stanca"ca o prefigurare la ce avea sa fie.Dar drumul lui Petru nu a fost deloc usor,a trecut prin multe incercari pana la finalul vietii sale.In slabiciunea omeneasca a lui Petru puterea Domnului s-a aratat si Stanca a fost pentru credinta crestina.Petru a fost unul dintre cei mai mustrati ucenici dar a fost si singurul care si-a permis sa-l mustre pe Domnul(Matei 16:22).L-a marturisit cu tarie incredibila pe Hristos dar s-a si lepadat de EL.A primit indemnuri de la Mantuitor dar si cea mai aspra mustrare data unui ucenic in Noul Testament.

Era impulsiv si poate dur dar se si implica pentru Mantuitor indiferent de consecinte.Cine oare,in furtuna din noaptea de pe Marea Galileii,a mai intraznit sa-i ceara Mantuitorului sa-l lase sa vina pe apa la EL?Dar tot Petru s-a si indoit.Un om al extremelor, poate al contrastelor,ca noi toti.Sa nu uitam ca desi Petru s-a lepadat de trei ori de Hristos,el era singurul care astepta in aceea curte verdictul.Domnul l-a trecut prin multe incercari pe pescarul Petru pana ca acesta sa devina un Apostol.Petru a invatat mult in experiente dificile,a inteles ca nu trebuie sa se bazeze niciodata doar pe fortele sale.Domnul l-a invatat pe Petru lectia smereniei chiar prin caderile lui.Si au durut mult acele caderi.

Apostolul Petru,unul dintre cei care a mers alaturi de Domnul,a spus mai tarziu si altora lectia propriilor sale esecuri si victorii in Credinta: ,,Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie si la o mostenire nestricacioasa si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi"(I Petru 1:3-4).

Dintre toti cei doisprezece,acest om exploziv,nehotarit,nestatornic,laudaros si emotiv ar fi fost cea mai improbabila alegere pentru statornicirea Bisericii primare.Dar Cel de Sus ii vede pe oameni altfel decat noi si nimic nu Ii poate impiedica planul si vointa Sa divina.Petru,cand a auzit ca Domnul sau este pe mal,s-a aruncat in apa,nu a mai avut rabdare,nu l-a interesat nimic,stia ca daca Domnul este acolo el trebuie sa ajunga la EL caci alaturi de EL nimic nu i-se poate intimpla.Pe cat a parut de nehotarit in alte situatii pe atat de clocotitoare a fost dragostea sa pentru Mantuitor.

Mantuitorul i-a spus navalnicului Petru de ce moarte de martir va muri.Petru a mers pana la capat in Credinta sa si poate tocmai de aceea,pentru ca un om slab si necunoscut la inceput a devenit un mare Apostol, a fost numit Stanca-marele lider al Bisericii Primare.Cred ca toti avem multe de invatat,in vietile noastre crestine,din modul cum Apostolul Petru si-a trait Credinta.Toti vom avea caderi la fel ca si Apostolul Petru dar,cu Domnul alaturi,toti speram sa ajungem pana la capatul vietii noastre in Credinta.