[zaharia_2009]

Asteptind o cursa in aeroport in Baneasa am gasit o revista ,,Lumea credintei , magazin ilustrat..." uitata sau poate lasata intentionat de cineva acolo dar pe care am luat-o si am citit-o apoi calatorind .
Intr-un articol despre acest subiect (,,Cit poate ierta preotul si daca iertarea lui este conditionata de ceva ? ") se spunea cam asa:

preotul are niste limite, adica niste conditii, in care acorda iertarea pacatelor si in functie de gravitatea lor, el nu iarta (nu este obligat de catre nimeni !) totul otova, fara nici o conditie ! Aceasta se intimpla la omul care nu este in pericol de moarte iminenta . Adica, la acesta depinde de : daca se caieste cu adevarat de ceea ce a facut , daca voieste sa se opreasca de la savirsirea pacatelor mari , adica se se indrepteze si sa o rupa cu pacatul, daca voieste sa faca penitenta (nu mai discutam de latura pedagogica a epitimiei/canonului), daca il iubeste pe Hristos cu adevarat si pe casnicii lui sfinti prin care s-au dat sfintele canoane, s.a.m.d.
Daca pacatele crestinului sanatos sunt de gravitate f. mare (desfriu in cazul preotului, savirsirea mai mult de o crima in mod intentionat, numar de avorturi care se apropie de 10 , prigonirea parintilor, caderea de la credinta ortodoxa in erezie sau si in schisma, savirsirea botezului sau a cununiei cu nasi de alta credinta fara ca cineva sa fi cercetat acestea sau casatoria cu rude mai mici de gradul III , si mai sunt citeva situatii bine precizate) atunci preotii isi declina competenta si trimit la episcopi pt. deslegare. Teoretic poate deslega orice duhovnic oricare pacat (ca si capacitate, ca si putere, ca si har cu care a fost investit, de deslegare) dar deoarece importanta faptelor cercetate este asa de mare se prefera trimiterea la episcopul eparhiot. Este ceva asemanator cu trimiterea in cazul medicilor de la un nivel la altul , de la o competenta la alta mai mare , de la nivelul harului la nivelul plenitudinii desavirsite (ca sa fac un pleonasm) a harului !

Deci sa retinem ca se iarta pacatele de catre preot in conditiile precizate , si ma repet , preotul are puterea de a ierta pacatele fara a avea obligaria neconditionata de a ierta . Temei la ceste vorbe , articolul arata :
- Hristos nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca (de la pacat, adica sa se pocaiasca adevarat si nu formal) si va fi viu !
- ,,...du-te si fa acestea si vei fi viu..." este porunca lui Hristos data tinarului bogat care voia sa dobindeassca imparatia cerurilor, adica sa fie fara de pacate , adica sa i se fi iertat toate pacatele pt. a deveni nemuritor.
- ,,... Invatindu-le sa pazeasca toate cite v-am poruncit voua..." (Ev. Matei,28/20) cuvintul Mintuitorului la despartirea de apostoli; iar ,,toate" insemneaza toate care ni s-au poruncit direct sau indirect prin apostoli si sfintii lui , adica pina la urma , si toate canoanele date de sfintii parinti .
- neindrasneala preotului de a se pune mai sus decit sfintii parinti de la sinoadele ecumenice (asta ar insemna mindrie draceasca), adica de a ignora ceea ce prevad canoanele pt. pacatele respective si sa inceapa, dindu-se deci mai cumsecade, si sa ierte el dupa bunul plac, deslegind aiurea .

Deslegarile necanonice le platesc duhovnicii in primul rind cu sanatatea lor . In acest sens cartile parintelui Cleopa, de exemplu, dar nu numai, sunt buna sursa de inspiratie .

Discutia despre efectul pacatelor celui aflat in moarte iminenta, dar care nu a frecventata biserica si nu a trait aproape de D.zeu toata viata sa pastrind aceasta ...cine stie pt. cind , ca si discutia despre efectul deslegarii fortate de iminenta mortii este destul de delicat si presupune multa cunoastere de teologie deoarece :
- in primul si in primul zind , faptul ca toata viata sa muribundul nu a avut ,,chef" de D.zeu tine numai de vointa sa , ori stim ca Hristos nu a constrins pe nimeni ca sa intre in rai !
- daca deslegarea in aceste conditii de constringere ar fi sigur ca ne baga in mod obligatoriu in rai atunci toti oamenii ar hoinari toata viata pe unde si cum or vrea ca si asa dobindesc raiul prin spovedania din ultimul moment . Dar si invers , daca nu ar fi totusi adevarat s-ar putea pune problema ca de ce sa ne mai spovedim si la final ?
Asadar explicatia teologica este un pic mai elaborata noi avind in sarcina sa ne punem in buna rinduiala cu tot ceea ce tine de noi . Restul 'om vedea fiecare pe unde ajungem !


Defapt, subiectul a mai fost amplu dezbatut pe nu stiu cite topice legate fie de preoti , fie de duhovnici , fie de taina spovedaniei, etc.