despre acest fenomen din punct de vedere sociologic a scris Emile Durkheim, provenit dintr-o familie cu o puternica traditie religioasa, a studiat in tinerete ebraica si doctrina talmudica.
In cartea I a acestei lucrari, intitulata Factorii extra-sociali, Durkheim abordeaza patru teme importante:
- capitolul I: Sinuciderea si starile psihopatice.
- capitolul II: Sinuciderea si starile psihologice normale. Rasa. Ereditatea.
- capitolul III:Sinuciderea si factorii cosmici.
- capitolul IV: Imitatia
In primul capitol - Sinuciderea si starile psihopatice, se discuta influenta pe care o pot avea cauzele extra-sociale (dispozitia organo-fizica si natura mediului fizic) asupra sinuciderilor.
Exista mai multe conceptii, conform carora "sinuciderea constituie prin ea insasi o nebunie speciala" sau ca "sinuciderea ar fi un episod al uneia sau mai multor forme de nebunie, neintalnindu-se la subiectii cu spiritul sanatos".
Exista patru tipuri de sinucidere care reprezinta speciile cele mai importante (Jousset si Moreau de Tours):
a) Sinuciderea maniaca - se datoreaza halucinatiilor sau conceptiilor delirante. Bolnavul se omoara pentru a scapa de un pericol sau de o rusine imaginara. Halucinatia apare brusc, si la fel si tentativa de sinucidere, iar daca in clipa urmatoare, incercarea a esuat, ea nu mai este reluata, cel putin pentru moment.
b) Sinuciderea melancolica - este legata de o stare generala exagerata de depresie si tristete, care-l determina pe bolnav sa nu mai aprecieze relatiile sale cu oamenii si lucrurile din jur. Viata este vazuta in negru, si i se pare plictisitoare si dureroasa. Acesti bolnavi sunt foarte perseverenti in telul urmarit.
c) Sinuciderea obsesiva - nu are un motiv real sau imaginar, ci este cauzata doar de ideea fixa de a muri.
d) Sinuciderea impulsiva sau automata - este la fel de nemotivata ca si cea obsesiva, dar ea apare brusc, si bolnavul nu-i poate rezista.
|