[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de moldoveanu

Citeam o istorioara cu o persoana care s-a spovedit si impartasit fiind pe patul de moarte. Preotul a zis ceva de genul: "avea pacate multe si grele dar i le-am iertat". Ma intreb: putea sa nu i le ierte? Adica cineva ateu (dar botezat) sa se spovedeasca in ultima clipa dar fiind prea mari pacatele sa nu i le poata ierta preotul?

Aţi adus în discuţie o spovadă într-o situaţie excepţională, anume situaţia când penitentul se află în anticamera morţii. În această situaţie, preotul poate acorda absolvirea şi trebuie să o acorde, chiar dacă mărturisirea nu mai este posibilă.

Pentru situaţiile obişnuite, un răspuns pe larg şi lămuritor v-a dat dl Zaharia.
Preoţii sunt administratori, în numele lui Cristos, a Tainelor instituite de El. Ei trebuie să se asigure că Tainele sunt eficiente. Pentru ca Tainele să fie eficiente sunt necesare două condiţii:
-Taina să fie validă
-cel care o primeşte să se afle în dispoziţie necesară.

Să exemplificăm cu Taina Sf Spovezi. Pentru ca ea să fie eficientă, adică pentru ca penitentul să se se afle din nou în stare de Graţie Sfinţitoare (ori, dacă a avut-o înainte, să sporească încă şi mai mult) e necesar ca:
-absolvirea să fie validă (cel care absolvă să fie cu adevărat preot, să rostească Sf Forumulă după cum e prescris, să aibă intenţia de a absolvi)
-penitentul să se căiască de toate păcatele de care îşi aminteşte şi să fie hotărât să nu le mai repete.

Atunci când, în condiţii obişnuite, preotul constată că penitentul nu este în dispoziţie necesară, el nu numai că poate să nu acorde absolvirea, dar trebuie să refuze a o acorda, până când penitentul intră în dispoziţia necesară.
Într-o situaţie extremă, precum cea adusă în discuţie de dv, nu mai este tehnic posibil ca penitentul să revină în dispoziţie necesară. Deci, preotul confesor va acorda absolvirea, în speranţa că penitentul deja se află în dispoziţie necesară.

Să nu uităm niciodată că scopul pentru care Mântuitorul a instituit atât Sf Taine cât şi Biserica este mântuirea oamenilor. Uneori, acest scop poate fi atins prin refuzul administrării Tainei. Alteori, aşa cum e evident cazul citat de dv, refuzul Tainei nu ar folosi la mântuire în niciun caz, pe când administrarea ei ar putea contribui în anumite condiţii. Deci, trebuie administrată.