[Florin-Ionut]

Este o intersecţie aproape de clădirea unde lucrez, unde apare uneori un nene "de culoare". Trecînd într-o zi pe acolo, mă opreşte şi începe poezia. N-am prins ce spunea, deoarece a început să plîngă... I-au dat lacrimile, nu alta! Eu îl ştiam, dar am rămas profund impresionat şi i-am dat 2 lei pentru scurtul moment actoricesc de înaltă clasă, care i-ar face invidioşi pe cei mai buni actori români şi nu numai.

Lăsînd gluma la o parte, trebuie să ne obişnuim să dăm. Indiferent că oamenii ocupă zilnic acelaşi loc şi-i întîlneşti mereu şi mereu în drum spre serviciu, indiferent că va veni altul care va încasa banii produşi la sfîrşitul zilei, noi trebuie să miluim - poate din cîţiva lei le rămîne şi lor cîte 50 de bani. Zicea Arsenie Boca aproximativ aşa: de aia ne mai rabdă Dumnezeu pe noi românii, pentru că sîntem un popor milostiv.

Da, Lui Hristos Îi dăm, dar nu de la noi ci tot de la El provin bunurile respective. Uneori îmi amintesc de binecunoscuta sintagmă "ale Tale dintru ale Tale", care este adevărată fie că e vorba de noi înşine, de bani, de familie sau de orice altceva. Totul este de la Hristos prin Duhul Sfînt şi singurele lucruri pe care le punem noi sînt voinţa şi dragostea. Deci, în momentul în care facem milostenie să ne aducem aminte ai cui sîntem, ca să nu ni se pară că facem ceva măreţ...