[dobrin7m]

În prealabil postat de Doriana

Asta in primul rand; iar in al doilea rand pentru ca folositi cuvintele din Pateric fara macar sa intelegeti ce vor sa spuna, ca un catalizator pentru ura interconfesionala. Exista o manie sfanta, insa ma indoiesc ca dvs o cunoasteti; nu stiu despre cel ce a scris citatul respectiv cat o fi cunoscut-o. Insa, pana invatam sa deosebim mania sfanta de cea fireasca, sa ne concentram pe credinta si sfintenie. Caci numai un om sfant stie sa se manie cu o manie dupa voia lui Dumnezeu. Ceilalti nu au voie sa se manie, caci risca sa ucida in numele credintei. Au facut-o si altii inainte si inca o fac. Asa ca, sa lasam mania pe seama celor sfinti iar noi sa ne pocaim.

P.S. Acum vad ca deja ma acuzati de blasfemierea sfintilor... Hai sa nu incepem cu tertipuri josnice....

``Patericul athonit
Capitolul V Despre erezie si despre alte religii

Împăratul Mihail Paleologul şi Patriarhul Ioan Vekkos au venit la Muntele Athos, ca reprezentanţi ai papei, ca să impună prin forţă unirea Bisericii Ortodoxe cu Roma. Călugării de la Athos, apărători ai graniţelor şi soldaţi ai Ortodoxiei, s-au opus paşnic şi cu mult curaj eforturilor lor, marcate de sălbăticii, violenţă şi criminalitate – stigmatele istoriei papale.
În Protaton, oamenii lui Vekkos au spânzurat pe Protos, şi pe o bucată de marmură, care este păstrată până astăzi, au decapitat credincioşii rămaşi acolo, 13 în total, care ocupau diferite chilii în Karyes. Ei au fost omorâţi pentru că au apărat neclintit Ortodoxia şi pentru că nu au acceptat unirea cu nepocăitul papă.
Aşa erau Sfinţii Părinţi: "Mlădiţe frumoase, struguri mistici, apărători neobosiţi şi încrezători ai Ortodoxiei şi Sfintei Tradiţii".

Sfinţii Mucenici de la Vatoped erau la fel de mulţi ca cei 12 Apostoli. Egumenul lor, Eftimie, a fost de asemenea mucenic pentru sfânta credinţă în timpul invaziei sălbatice a trupelor împăratului Mihail Paleologul şi al patriarhului Vekkos. Cei 12 au fost spânzuraţi pe Furkovunio, iar Eftimie a fost legat în lanţuri grele şi înecat în marea Kalamitzi.
Alături de ei trebuie pomeniţi şi Sfinţii Mucenici din Iviron, care au fost înecaţi în mare de soldaţii împăratului Mihail şi ai patriarhului.
Alături de aceştia trebuie pomeniţi şi cei 26 de Sfinţi Mucenici de la Zografu, care completează obştea sfinţită a mucenicilor Ortodoxiei noastre. Ei au fost arşi, ca o jertfă curată, de către papistaşi în turnurile mănăstirii.

Sfântul nostru părinte Nichifor, care a fost papistaş, după ce s-a convertit la Biserica Ortodoxă răsăriteană, a devenit pustnic în Sfântul Munte. Acolo a scris despre metoda Rugăciunii inimii, cuprinsă în Filocalie.

Când a fost întrebat dacă minunile apar sau nu şi în alte religii, un bătrân a răspuns:
– Este o diferenţă; până şi hogea este un lucrător de minuni. Folosind magia, el încearcă să facă lumină. Însă noi ignorăm orice lumină care vine de la diavol. Unii îşi ţin nasul, se trag de urechi, îşi freacă ochii şi provoacă iluzii. Noi ne rugăm lui Dumnezeu pentru minuni şi nu diavolului. Ne luptăm cu diavolul zi şi noapte.
Un aghiorit evlavios şi harismatic, care a trăit mulţi ani în America de Nord, a spus:
– Biserica Ortodoxă este la fel de smerită ca Însuşi Iisus Hristos. Mulţi au văzut frumuseţea şi adevărul acestei credinţe şi s-au transformat din eretici în ortodocşi.

Un părinte a spus despre dragostea pentru adevărata credinţă:
– Mânia este necesară doar pentru apărarea credinţei noastre. Nu este folositoare pentru a ne apăra pe noi înşine. Dacă cineva vorbeşte de rău împotriva noastră, ar trebui să acceptăm. Însă când credinţa noastră este atacată, atunci mânia devine potrivită pentru a apăra Ortodoxia.

Odată, părintele B. s-a dus într-un sat cu treburi ale mănăstirii. De îndată ce a ajuns, sătenii au venit la el şi l-au rugat insistent să-i ajute să apere credinţa adevărată în faţa unui predicator evanghelic. Acesta, cu citate din Sfânta Scriptură, îi tulbura pe ei, defăimându-i pe sfinţi şi pe Maica Domnului. Călugărul era simplu şi aproape analfabet şi s-a simţit stânjenit, dar după ce s-a gândit puţin, amintindu-şi ceea ce a citit despre sfinţi şi vieţile lor, l-a invitat pe predicatorul protestant să se întâlnească cu el şi a propus aceasta:
– Lăsaţi-ne să aprindem un foc în mijlocul pieţii din sat. Fiecare va trece prin el şi Dumnezeu va dovedi astfel care dintre noi poartă cu el Adevărul.
În ziua următoare, dimineaţa devreme, sătenii au adunat lemne şi au clădit un rug în mijlocul pieţii. Părintele B. a sosit, dar predicatorul nu. El a fugit cu primul vapor din ziua aceea. Întregul sat s-a bucurat pentru victoria glorioasă asupra predicatorului înşelător. Când părintele B. s-a întors la mănăstire, ceilalţi călugări l-au întrebat:
– Erai pregătit să treci prin foc?
– Eram neliniştit, dar nu m-am îndoit de credinţa noastră şi am gândit: Pe pământ eu nu merit nimic, decât să merg în iad. Ar fi mai bine să ard aici, pe pământ, decât să ard veşnic.
Astfel, acest smerit şi simplu călugăr a apărat credinţa aşa cum au apărat-o primii martiri şi părinţii duhovniceşti înaintea lui.``

Va rog respectuos sa imi explicati ce anume ati vazut ca nu inteleg.
Poate cuvantul papistas? sau predicator evanghelic? sau erezie?

De aceea multi ratacesc pentru ca nu stiu adevarul despre cei care ii ispitesc. Adevarul este ca ispititorii au incercat in trecut cu crime si forta sa se impuna iar astazi incearca cu bani si daruri si santajul sufletului.

Dar noi nu uram oamenii fie ei si rataciti, si asteptam sa va treziti si voi si sa va reintoarceti la Hristos cel Adevarat nu cel fals. Pana atunci ne vom ruga pentru voi asa cum o fac Parintii arhoniti zilnic.

Draga Doriana, este alegerea fiecaruia cum vrea sa traiasca , deci si a ta, dar daca crezi ca prin jigniri vei reusi sa inchizi gura unui crestin ortodox sa nu mai spuna adevarul, te inseli.
Vezi tu, eu nu te-am jignit, nu ti-am spus nimic tie personal, dar am invatat un cuvant intelept de la Sfintii parinti:
cel bun si simtitor se bucura si iti multumeste cand ii vadesti pacatul iar cel rau si nesimtitor te cearta si te jigneste.