Citat:
În prealabil postat de o nestiutoare_
Din cate stiu eu, ca si crestini, avem datoria sa ii gazduim pe cei care nu au unde sta.(De exemplu -nu s-a itamplat asa ceva in realitate- m-am intalnit cu un necajit care doarme pe banca si il tin peste noapte in casa mea.)
Nimeni nu ne obliga sa procedam in felul acesta, sa oferim un pat si o masa calda celui care nu le are, insa...
Voi asa ati facut pana acum?
|
Nu, nu am făcut așa ceva. Din motive de prudență. Probabil și din slăbiciune și insuficientă credință.
În schimb, mi s-a făcut. Iată această întâmplare de demult, de care îmi amintesc de parcă a fost ieri, atâta am fost de uimit.
Era prin 1988. Aveam 20 de ani pe atunci și, împreună cu un bun prieten și coleg, am mers într-un pelerinaj la mănăstirile din Bucovina. Ideea a fost să facem un pelerinaj pe jos, cu rucsacul în spate, având de străbătut distanțe care cu mașina par o joacă, dar la pas nu sunt așa. Cea mai lungă etapă era a doua zi, de la Putna (prima mănăstire) spre miazăzi. Seara eram frânți, plouați, cu adidașii rupți. Ne-am dat seama că soarele va apune înainte să ajungem noi la Humor. Eram printr-un sat bucovinean al cărui nume nu mi-l amintesc. Am rugat o femeie mai vârstică să ne spună unde am putea înnopta. Și ea ne-a găzduit. Nu propriu-zis în casă, ci în bucătăria de vară, care era complet separată de corpul casei. Ne-am culcat pe laviță. Ne-a mai dat să gustăm ceva: nu mare lucru, slăninuță, brânză, roșii. Dar pentru noi era mare lucru, fiindcă nu cărasem cu noi cortul, ci numai saci de dormit aveam. Și nu scria "pelerini" pe fruntea noastră, am fi putut fi, la fel de bine, doi derbedei de 20 de ani, în goană după nemuncă, gagici și pileală. Dimineața, am vrut să dăm femeii niște bani, dar nu a vrut. A întrebat numai dacă nu avem niște făină sau ulei. Erau anii aceia când era foame, iar orășenii erau priviți ca favorizați, având mai mult ulei la rație. Dar noi nu aveam ulei în rucsaci, bineînțeles. Nu s-a supărat și ne-a urat drum bun.
Doamne, îndură-te de femeia aceea, oriunde ar fi ea acum !
Cu acea ocazie, văzând noi multe sate, am constatat că anumite gospodării mai vechi încă mai păstrau obiceiul unui "merindar". Asta vine de la "merinde" și constă într-un gol în gard, cu două deschizături: una spre gospodărie, prin care gazda plasează merinde, iar alta spre drum, prin care eventualii drumeți iau ceea ce gazda le oferă. Am cercetat câteva astfel de merindare, într-unul am găsit odată mere, celelalte erau goale. Un obicei din altă lume.