[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iulyaan

Astazi,10 mai,comemoram o zi importanta in istoria Romaniei.Isi mai aduce cineva aminte de ea?Prea putini!
1990-puteam realege monarhia constitutionala in Romania?Tinand cont ca regele a fost tinut cu mitralierele,in aeroport,nefiind lasat sa intre in tara.....a fost o dezamagire!Monarhia mai are sanse in Romania?O intrebare de bun simt,avand in vedere situatia actuala a tarii.

Să fim realişti. Contextul politic este cu totul altul decât la jumătatea secolului al XIX-lea. Atunci, masoneria (şi, în mod deosebit, Loja Marele Orient) a lucrat pentru accederea la putere a unui ofiţer de câmp de care nu auzise nimeni: Al. I. Cuza. Dar repede, pe măsură ce se apropia expirarea septenatului prevăzut, ofiţerul devenit domnitor a păţit ceea ce avea să păţească, peste mai bine de un secol, Ceauşescu. Şi-a închipuit că e destul de bine înşurubat ca să nesocotească instrucţiunile celor care, de fapt, făceau jocurile. În 1864 trece la regim personal. Doi ani şi o "monstruoasă coaliţie" stânga-dreapta i-au trebuit masoneriei ca să îl de jos şi să îl trimită în Franţa, unde Loja îl putea supraveghea mai bine pe farmazonul dispus la bravade. După ce Filip de Flandra, cântărind cu atenţie dacă e mai bine să fii domnitorul unei ţări ciudate, ori e mai bine să fii conte la tine acasă, s-a decis pentru a doua variantă, iată dinastia de Hopănţoală instalată pe tronul ţării. State româneşti mai puternice şi conduse de un rege conveneau pe atunci masoneriei, a cărei ţintă erau imperiile. Dar, în urma unor manevre dibace din Primul Rezbel Mondial, misiunea regilor de a-i distruge pe împăraţi a fost îndeplinită cu succes. Maurii şi-au făcut datoria, maurii pot să plece. Dacă Prima Abominaţie Mondială a dus la măturarea împăraţilor, A Doua a dus la măturarea regilor.
Astăzi, în cadrul luptei anti-tradiţionale condusă de puterile oculte, asupra cărora Scaunul Apostolic a avertizat încă din 1738, din vremea Enciclicei "In Eminenti" a Papei Clement al XII-lea,regalitatea nu mai este "în cărţi". Vedem bine cum, pe de o parte, rolul monarhilor este redus la cel al unei fotografii, iar pe de altă parte sunt atacaţi din toate părţile de mediile de dezinformare. Campania împotriva monarhiei face parte dintr-o regie mai largă şi cu bătaie lungă, care urmăreşte să submineze toate instituţiile care mai amintesc cât de cât de tradiţie: Familia, Biserica, Şcoala, etc. Dar, cel puţin cu Biserica, nu au nici cea mai mică şansă de reuşită. Cristos a promis asta (Matei 16:18). Cu monarhiile, însă, pot reuşi şi sunt pe cale de a reuşi. Dealtfel, în ziua când vor termina cu monarhia britanică, căderea celorlalte va fi deja previzibilă, ca într-un joc de domino.