[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de George.m

Foarte frumos spune Sfantul Isaac Sirul:

"Sa nu ne intristam cand lunecam in vreo greseala, ci cand staruim in ea. Caci lunecarea se intampla adeseori si celor desavarsiti; dar staruirea in ea este moarte deplina.

Iar intristarea cu care ne intristam pentru lunecarile noastre ni se socoteste in loc de lucrare curata prin har. Dar cel ce, in nadejdea pocaintei, aluneca a doua oara, umbla cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia ii vine moartea pe nestiute si nu mai apuca timpul nadajduit ca el sa implineasca faptele virtutii".

Şi Sf Petru vorbeşte despre acest lucru în 2 Pt 2:
Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.