Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Totusi, repet ceea ce praticantii de aici de pe site au tot subliniat cu intelepciune, zic eu: sa luam cuviincios pozitia smerita a elevului care practica arta artelor (rugaciunea inimii) si sa nu fim cumva copilarosi, crezind ca e o joaca. Sunt sigur ca un indrumator experimentat e necesar si iarasi sigur sunt ca insasi rugaciunea te va conduce la toate. Rabdare, seriozitate si nadejde. Roadele vor aparea, cu bunavoirea Domnului!
|
Ai dreptate Ioan Cezar. Rugaciunea insasi te va conduce.
La inceput o spui cu buzele, ca sa te obisnuiesti cu rostirea neincetata.
Apoi o spui cu gandul, trece singura in gand, si o repeti usor in gand.
Apoi o corelezi cu respiratia ca sa poata sa treaca in inima. Daca nu este corelata cu respiratia nu trece in inima. de ce? Pentru ca respiratia hraneste corpul tot, prin inspir intra aer oxigenat prin expir iese aerul neoxigenat. La fel si rugaciunea prin inspir intra Duhul si prin expir ies pacatele. Inima este legata de respiratie. Sangele oxigenat curat intra in inima si de acolo pleaca in organism. La fel si rugaciunea, trebuie sa ajunga in inima si sa hraneasca tot sufletul.
Atunci ea insoteste respiratia si bataile inimii.
Dar nimic din toate astea nu se intampla daca nu ne curatim de pacate. Prin trairi.
Acum eu nu sunt experimentata, sa nu se inteleaga acum ca am intervenit ca sunt experta, dar am spus ce inteleg eu.
Iar daca astazi putem sa ne rugam cu mintea si sa corelam respiratia iar maine nu mai putem pentru ca am cazut, nu e nimic. Te ridici si o iei de la capat.
Doamne ajuta tuturor!