Citat:
În prealabil postat de Claudiu_Zel
Eu sunt deacord cu tot ce ai zis...
As propune un alt limbaj fatza de mireni ... Ceea ce mi-ai zis tu ... cu nevoile...cu viciile ... cu rabdare fiecare preot sa incerce sa apeleze la bunatatea si puterile credinciosului ... si Biserica trebuie sa se mentina in saracie ... pentru ca acolo unde e credinta, saracie si smerenie ... eu cred ca e imposibil sa nu fie Dumnezeu ... insa cand se cere cu indrazneala si pe fata bani, nu imi place ... daca donez ceva, vreau sa o fac in ascuns ... cand cineva doneaza o suma importanta, sa nu se anunte public sa nu se scrie pe pereti numele donatorului, ca asa eu cred ca nu va primi o rasplata prea mare in Cer ...
In concluzie, inteleg, respect si ai dreptate; insa mai multa intelepciune iti doresc sa ai cand raspunzi la un cuvant al fratelui tau, care poate nu a fost prea inspirat insa nu a venit dintr-o inima rea ...
|
La un Preasfințit Episcop
au venit din eparhie
plângeri contra unui preot
cu năravul la beție.
Și precum aceste plângeri
stăruiau necontenit,
s-a găsit de cuviință
să-l oprească de slujit.
S-a alcătuit scrisoare
spre a lui canonisire,
ca prin asta parohia
și cei mari să aibă știre.
Dar când dă să iscălească
Preasfințitul la sfârșit,
s-a făcut un vuiet mare,
mii de glasuri s-au pornit:
„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”
auzit-a din văzduh,
și scăpând din mână pana
tulburatu-s-a la duh.
Cugetând puțin bătrânul
s-a gândit că-i o părere,
căci îi țiuie urechea
uneori de priveghere.
Deci, apucă iar condeiul
ca să facă iscălire,
dar în clipa-aceea iarăși
se aude glăsuire!
„Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”
se aude lămurit,
și de frică Arhiereul
a lăsat de iscălit.
Dar venindu-și iar în fire,
vrea să termine de scris,
socotind acele glasuri
nălucire ca de vis.
Dar a treia oară, mâna
a-nceput a-i tremura,
căci potopul cel de glasuri
mai năvalnic răsuna.
Aruncând din mână pana
a lăsat neiscălit
și chemând pe cel cu vina,
cu blândețe i-a grăit:
„Preacucernice Părinte!
Iată, am aceste știri,
Adevăr ne scrie lumea,
Ori sunt goale uneltiri?”
„Toate sunt adevărate,
Preasfințitul meu stăpân,
mă înșel cu băutura
și de rău cu drept mă țin!
De la alte patimi rele
Dumnezeu m-a izbăvit,
dar năravul băuturii
deseori m-a biruit.”
„Dar, (îi zice lui Vlădica)
slujba cum ți-o împlinești?
căci de-acuma ai pedeapsă
șapte ani să nu slujești!”
„Preasfințite, eu din ziua
întru care m-ai sfințit,
n-a rămas în parohie
nici un om nepomenit.
Mai cu seamă eu, smeritul
foarte mult mă sârguiesc
ca pe cei trecuți din viață
pururea să-i pomenesc.”
Auzind Vlădica asta
a-nțeles cine striga,
și rupând scrisoarea, zice:
„Mergi la parohia ta!
Eu asemenea persoane
nu le pot canonisi,
căci atunci pe mii de duhuri
aș putea nedreptăți!
Cei din viață cer pedeapsă
după faptul arătat,
iară cei din altă lume
solitor te-au câștigat!
Am aicea zeci de plângeri
scrise doar ca să te cert,
dar din ceruri, mii de glasuri
strigă astăzi să te iert!
Mergi la slujba ta în pace,
dar să nu mai faci sminteli.
Și să nu mă uiți pe mine
la a slujbei rânduieli!”
(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană duhovnicească, ed. Lumină din Lumină, București 2000, p. 140-142)
Draga Claudiu, toti avem pacate, preotul de asemeni pentru ca e om si toti dam raspuns de ele la judecata.
Cand Biserica e bogata atunci crestinii ei sunt bogati iar cand biserica e saraca crestinii ei sunt saraci .
Muntele Athos are pamanturi si frumoase manastiri. Toate sunt ale obstii si traiesc in pace preaslavind pe Dumnezeu si nimanui nu ii lipseste nimic.