Parintele Dumitru Staniloae spune ca "in casa virtutilor se odihneste Dumnezeu, pentru ca este o casa deschisa, prin smerenie, curatiei, pacii, iubirii. Dar nu se odihneste in daramaturile unui suflet sfasiat de contradictii, egoist, intunecat, inchis, marginit.
Sufletul se inchide si se darama cand nu mai e in legatura cu Dumnezeu. El este atunci ca o vioara stricata din care arcusul artistului nu mai poate scoate melodiile sale armonioase si nesfarsite.
Numai o casa cladita deplin cum trebuie e luminoasa, armonioasa, stand intr-o legatura cu lumea din afara, prin ferestre, prin terase, prin balcoane, putand fi locas al unor persoane care nu vor sa se inchida in aceasta casa, iesind din legatura cu realitatea.
Dumnezeu Cel infinit nu poate fi inchis de nimeni in sine insusi. De aceea cel ce se margineste pe sine prin alipirea la lucrurile marginite nu se poate face locas al lui Dumnezeu".
|