Vezi, Marie draga, de ce spun Sfintii Parinti sa luam aminte la imaginatie?... Ca sa nu deraiem, cum spui, de pe Cale. Ca e stramta Calea si multi ne trag pe din laturi...
Stim si vedem cu totii ca sunt oameni fara imaginatie in Biserica, oameni care saruta cu evlavie mana preotului, ba chiar si haina, obicei din batrani, obicei care a trecut peste secole... Ei nu isi imagineaza nimic, ei stiu una si buna (stiu si cred): ca Preotul e Apostol al Domnului, de 2000 ani si in veac, cat e Biserica Domnului, iar nu cum ne tot sufla noua cineva in imaginatie.
Nu-i bai, ai marturisit noua ca iti imaginezi. Acum zic si eu, cu gand bun si inima buna, nadajduiesc sa nu mi-o iei decat in nume de bine: mergi la preot si marturiseste, sub epitrahil, ca iti imaginezi. Ca degeaba iti spun eu o parere iar altul spune alta parere, astea sunt lucruri delicate foarte, care se marturisesc sfintitului Preot, in Sfanta Taina a Spovedaniei. Eu unul asa fac, la vreme de imaginatie, dupa invatatura celor bineplacuti Domnului. Las jena, ca nu de jena lumeasca imi arde mie, nevrednicul si pacatosul, la Spovedanie.
De ai inima de crestin, precum eu cred ca ai, de imi ierti rugamintea, mai zic o data. Ba de trei ori zic: fii buna, spre linistea ta si a noastra, si marturiseste preotului duhovnic ca iti imaginezi.
Apoi sa nu imi spui mie nimic, ca nu sunt curios, ca le am pe-ale mele, cele multe, inaintea Domnului nostru Cel Multmilostiv.
Domnul cu noi, in veac! AMIN.