Citat:
În prealabil postat de Liviu33
Imi place sa merg la manastiri. Dar am fost la cele renumite si nu am simtit nici un fior. Cel mult am simtit ca vizitez un obiectiv turistic si atat. In unele am simtit ca negotul e ridicat la rang de arta. In loc sa simt ca mi se face o favoare ca sunt primit acolo, m-am simtit ,,vanat''. Nu am nimic impotriva faptului ca unele ofera facilitati de cazare, ca se intretin din turism dar eu personal nu simt nimic. Lumea, forfota, ma fac sa nu-mi mai doresc sa revin si sa caut altceva!
Haideti sa enumeram acele manastiri care incalca tot ce am scris mai sus, care sunt adevarate insule de spiritualitate, de liniste, propice meditatiei si care chiar daca nu ofera nimic spectaculos de vazut te incarca cu energie pozitiva. Departe de sate si orase, unde nu ti se spune tariful ci tu esti cel care isi doreste sa dea o mana de ajutor, unde simti ca ti s-a facut un favor permitandu-ti-se accesul, unde nu vrei sa tulburi pe nimeni si nimic.
As incepe eu dar spre rusinea mea inca nu am descoperit un asemenea loc si dorinta mi-e destul de recenta!
|
daca te duci la manastire ca sa mai bifezi un "obiectiv", nu ai sa simti nici un fior.
gandaste-te ca monahii trateaza toti pelerinii la fel: ca pe niste turisti, mai mult sau mai putin credinciosi.
du-te si stai acolo o saptamana.
vei fi trecut la "regim special". adica viata normala de manastire.
vei primi chilie, vei merge obligatoriu la toate slujbele, vei manca la fel ca ei, vei merge la ascultari. vei fi, pentru cateva zile, un fel de monah.
consider ca experienta vietii traite in manastire este mai importanta decat acel fior pe care il cauti.
daca vei citi Patericul si vietile sfintilor, vei vedea ca acel fior nu este dat oricui, oricum si oriunde.
trebuie sa "transpiri" pentru el.