Cine face tare pocainta, macar o data in viata, stie cu siguranta deplina ca pocainta e seva care hraneste floarea bucuriei si a luminii.
Pocainta e mana pe care o intindem spre Domnul spre a fi umpluta de El cu daruri de nespus... Cata lumina in pocainta buna!, caci unde mai adevarat decat in pocainta ne intalnim cu Domnul nostru Multiubitor...
Nu vine Mangaietorul unde nu e pocainta...
Dumnezeieste se preschimba lacrima durerii pentru pacate, in lacrimi de fericire de nespus (prin Har, crestinului in dar)...
Nu-i lucru cu adevarat minunat ca mirii imbaiati in pocainta, curati si improspatati, sa primeasca stralucirea neasemuita a Tainei Nuntii?