Cu totii suntem capabili si de sentimente de ura,asa cum suntem si de iubire,indiferent ca ni le recunoastem sau nu.
Nu doresc sa ma implic in discutia de mai sus,insa Dobrin,mi-a atras atentia inversunarea cu care negi ca tu ai putea fi vreodata capabila de vreun astfel de sentiment,mai ales ca,dupa cum spui,un om care uraste ar fi "un ucigas de suflete".
As dori sa te intreb daca nu iti amintesti chiar niciodata ,in intreaga ta existenta, sa fi manifestat un astfel de sentiment fata de cineva? (nu conteaza circumstantele,persoanele,durata trairii)
Desigur,nu noua sa ne raspunzi,ci doar tie insati,insa pentru asta e foarte important sa fii foarte deschisa si curajoasa in a admite visavi de tine insati niste lucruri care la prima vedere nu sunt chiar placute...
|