Citat:
În prealabil postat de vintage
Esi minunata, ca de obicei, pe placul inimii mele!
Ai atins bine problema. Sotul meu are hernie de disc. Astfel suporta niste dureri goaznice care i se duc de la coloana pe picior. Nici calmantele, nici unguentele nu-si mai fac efectul. Nu poate sta in picioare si nici sezand pe scaun prea mult. Are dureri in orice pozitie s-ar afla si se fataie tot timpul cautandu-si o pozitie comoda. De fapt acesta este motivul pentru care nu insist prea tare sa vina....
|
Atunci e alta treaba.Copiii merg la biserica? Inteleg ca tatal nu merge la biserica pentru ca e bolnav si nu poate, dar in alte conditii ar merge la biserica?
Sa va spun si de ce intreb. Zilele astea mi s-a intamplat un lucru, probabil menit sa imi incerce mandria desarta, dar care ma face sa reflectez: cand am mai facut si eu coliva pentru bunica, tot exclamau niste babute ca vor si ele sa le dea Dumnezeu nepoti sa le faca pomana, cand nu or mai fi, tot ziceau " Ne-o da Dumnezeu si noua?", insa o femeie bine le-a mai raspuns: "Trebuie sa ii dam si noi ceva ca sa ne dea, nu?" Numai una a zis: "ia sa il chem si eu pe nepotul meu!"
Ideea e ca ne da Dumnezeu copii multora, dar de noi depinde cum ii educam. Copiii buni se nasc, dar mai ales se fac, se cladesc, la fiecare minut și la fiecare clipa. In nici un caz nu e meritul meu ca m-am pomenit in ziua aia sa fac coliva pentru bunica; e adevarat ca mai citisem eu in carti cum se face, dar daca nu mergeam de mic copil, de manuta cu bunica la biserica si daca nu vedeam cum se leagana coliva si daca nu auzeam cum se canta Vesnica pomenire, poate nu mai ajungeam sa ii fac.
In tot cazul, daca nu vedea Dumnezeu anii de stradanie ai bunicii, dragostea, jertfelnicia, rugaciunile si posturile ei, poate nu ajungeam sa intru azi in biserica. Nu am putut sa le spun asta babutelor, poate ca mi-a fost rusine ca eu sunt atat de tanara si ele batrane, sunt si eu mai timida si mai tacuta, spre deosebire de bunica mea, dar altadata poate le voi spune, daca mi se va mai intampla asa ceva. Dumnezeu iti mai baga si in traista, dar trebuie si omul sa munceasca, sa se jertfeasca.
E mare lucru sa iti lasi urmasi si sa stii ca nu ai trait degeaba. De altfel, asa spunea si un bun profesor de-al meu, Dumnezeu sa-l ierte, ca omul trebuie sa isi lase urmasi si sa isi cultive talantii. Si dumnealui si-a lasat urmasi, si dupa trup, si dupa suflet, care il pomenesc. Ne spunea, cu cateva luni inainte sa moara - parca isi presimtea sfarsitul - sa ii aprindem si lui o lumanare si sa dam un pomelnic la biserica. Si iata ca dupa aproape trei ani de la moartea lui, ii aud numele la parastas, pe pomelnicul unui coleg de-al meu aflat tot acolo, care nu uitase vorbele profesorului. Mie mi se pare extraordinar cat de lucrator a putut fi cuvantul sau, impletit cu amintirea personalitatii lui, desi i-am fost alaturi foarte putin timp. Si ca sa il mai evoc putin, voi spune ca avea inaintasi celebri, luptatori pentru eliberarea tarii, intelectuali, avea chiar si un strabun episcop - dar amintirea cea mai draga a lui era tot despre femeile din familia lui, "sotii si mame vrednice de toata lauda" - si ca, spre deosebire de urmasii decadenti ale unor personalitati din vremea de azi, care le-ar sta bine intr-un muzeu de antichitati, a stiut sa isi duca mai departe numele si valorile neamului sau si sa isi lase si urmasi, care, la randul lor, sa ii duca mai departe numele si neamul, dar si multi studenti care sa ii transmita valorile si, iata, sa il pomeneasca si la slujba.
Deci, fiti exemple traitoare pentru copii, duceti-i la biserica, invatati-i sa traiasca crestineste, caci, vorba profesorului respectiv, "nu merge cu las'ca merge si-asa!"
Mesajul meu nu se adreseaza doar lui Vintage, ci tuturor care au urechi pentru asa ceva!