Cel de Sus vede si stie tot ce este in inima fiecaruia dintre noi.Nu exista locuri tainice in fata privirii Lui.Nu exista gest al vreunuia dintr noi despre care Cel de Sus sa nu stie cu ce gand a fost facut,bun sau rau.In Evanghelia dupa Marcu,Capitolul 10, exista un pasaj despre bogatie,saracie si cum vede Cel de Sus acesta dilema.

La Hristos a venit un om,care,la prima vedere,l-a onorat pe Mantuitor asa cum se cuvine:Tocmai cand era gata sa porneasca la drum, a alergat la El un om, care a ingenuncheat inaintea Lui si L-a intrebat: "Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" Intrebarea tradeaza ca omul considera ca viata vesnica era un lucru care se putea obtine prin puterile lui dar cu toate acestea se simtea o unda de nesiguranta in intrebarea sa.Hristos corecteza perceptia omului si ii spune: ,,Pentru ce Ma numesti bun?", i-a zis Isus. "Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu."Daca omul din fata sa il considera doar un Invatator,fie si bun,atunci trebuia sa afle ca nu exista un om bun in raport cu Cel de Sus si acela trebuia sa fie standardul de raportare.Cand te raportezi la bunatatea absoluta a lui Dumnezeu,s-ar putea sa te mai gandesti daca tu poti obtine mantuirea doar prin fortele tale.Printr-un singur raspuns Mantuitorul a aratat abordarea gresita a omului inca de la prima fraza,in ciuda aparentelor.

Urmeza apoi o enumerare a poruncilor.Se poate observa un lucru aparent trecut cu vederea:din enumerarea Mantuitorului, cu privire la porunci,(ce poat fi regasite in capitolul 20 din Exod) lipseste ceva: ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei"si mai ales ,,Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine".Omiterea acestor aspecte nu va fi deloc intamplatore,Mantuitorul stia exact ce avea in fata Sa.

Omul confirma ca respectase toata viata,inca din tinerete,poruncile Legii,implinind intr-un fel cele scrise in Ecclesiastul 11:9 ,,Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.". Mantuitorul se uita la el tinta.Oare cum este sa se uite Hristos tinta la tine,pana in strafundul sufletului tau?Mantuitorul vede ceva,il iubeste,pentru ca asa Ii iubeste pe toti pacatosii,si ii spune: "Iti lipseste un lucru; du-te de vinde tot ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma.". Omul era si cu Dumnezeu si cu Mamona,iubea banii,averile,avea un idol interior si de aceea Mantuitorul nici l-a intrebat cu privire la porunca ,,Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine".Stia ca nu o implinise,stia ca se inchina si banului,caci cine oare reusise pana la EL sa implineasca Legea?

Rectia omului este simpla.Se intristeaza si pleca,motivul fiind posesiunile mult prea numeroase.Poate i s-a parut prea dura solicitarea Mantuitorului,poate chiar nedreapta,in definitiv el isi daduse silinta dar avea si el o limita,ca orice om.Cu toate acestea intrebase cum poate sa se mantuiasca el si nu daca il va mantui Cel de Sus.Vesnicul nostru strop de aroganta,pana in momentul confruntarii cu Calea,Adevarul si Viata.Nimic nu poate fi ascuns,un om aparent bun s-ar putea sa fie altceva sau,in orice caz,este un pacatos si singur,doar prin fortele lui,nu se va mantui niciodata.Ucenicii ramin si ei surprinsi.Au gandit poate uman: ,,Totusi acest om a facut destule,avea si el un defect,poate muncise pentru acele avutii,era de inteles,era si el om.Daca el nu se putea mantui,daca asa de inalte si radicale sunt cerintele":"Cine poate atunci sa fie mantuit?"

Insa problema nu era de renuntare ci de dependenta.Acel om,care se incredea in fortele sale,a fost incapabil sa smulga idolul iubirii de avutii din el.Nu a putut sa renunte,doar prin fortele lui, si sa se mantuiasca.Poate ca Hristos a vrut doar sa-l testeze,cand ,,S-a uitat tinta la el, l-a iubit".L-a iubit chiar daca stia ca va esua in tentativa sa umana,caci EL era ,,strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre."(Isaia 53:5).

Toti suntem,am fost sau vom fi in situatia acelui om.Toti avem reticente,limitele noastre in a-i ajuta pe altii,toti ezitam poate,din diverse motive cand auzim cuvinte precum cele ale Mantuitorului ,,da la saraci".Oare cum am fi procedat noi in locul acelui om?Greu de spus dar Mantuitorul ne spune doua lucruri:cei care ajuta pe cei saraci vor avea ,,o comoara in cer".Sa nu isi faca nimeni griji despre cum va privi Cel de Sus efortul personal al fiecaruia.Daca doar acesta ar fi criteriul,si ar fi unul absolut,atunci nu s-ar mai mantui nimeni.Dar Cel de Sus stie ca avem limite,stie ca putem mai putin decat ne place sa credem si stie ca nu ne putem mantui singuri.Hristos le spune asta ucenicilor: "Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu."(Marcu 10:27)

Sa ajutam fiecare dupa cum putem,sa nu ne fixam aspiratii mai mari decat putem pentru ca atunci s-ar putea ca Cel de Sus sa-ti ceara pe masura ca sa vezi cat poti tu ca om,iar Dumnezeu va avea grija si de faptele fiecaruia si de mantuirea tuturor.Doamne ajuta.