Dumnezeu sa iti dea binemeritata odihna draga Vasile!!!In clipele de cumpana ale vietii mele (precum cea de acum) voi avea vii in memorie cuvintele si sfaturile tale...Iti multumesc ca ai existat, iti multumesc ptr compasiune si pentru iubire, pentru faptul ca nu m-ai judecat in intunecimea mea ci doar ai incercat sa adaugi mai multa intelepciune mintii mele... acum mai mult ca oricand, voi incerca sa urmez indrumarile tale... va fi greu dar nu imposibil... daca tu ai reusit voi izbandi si eu!!!
Ai fost un OM FRUMOS, care a iubit viata,un sot minunat si un tata desavarsit!Ti-ai purtat bucuriile si necazurile cu demnitate si putere, pentru ca tu, Vasile, ai fost un om puternic!
Stiu ca acum ne privesti, din lumina, si parca iti zaresc surasul.... Si mai stiu ca te rogi pentru noi asa cum si noi nevrednicii indraznim timid a ne ruga ptr tine... aceasta comuniune intru credinta si iubire, nimeni nu ne-o poate lua...nici macar moartea cea rece si perfida...
Acum iti spun la revedere, pentru atunci cand Dumnezeu va randui.. noi mai avem de zabovit un pic pe aici... lacrimi, suferinte, poveri...insa atunci cand vremea va veni, ne vom intalni din nou, cu totii,in Imparatia Sa,
acolo unde nu vom mai simti nici durere, nici intristare, acolo de unde a disparut toata frica, lacrimile si suspinul.
DUMNEZEU SA TE IERTE, BUNULE PRIETEN
