Oricât vă e frică de dictatură tot nu scăpați, căci dictator e similar cu noțiunea de șef, de părinte, de comandant, de cap, de maimare, și dacă nu asculți de mai mare atunci asculți de tine însuți sau în mod aleator nu asculți de nimeni și de nimic fiind practic condus de doururi și pofte rele pe marea gLumii. Din lene și pentru plăcerile ispitelor afirmi că cel ce mustră și te învață binele și te pune la muncă e dictator, dar nimic nu e mai crud decât dictatura libertății, căci libertatea asta nu e de bine, căci ce poate fi de bine într-o vremelnicie a lui dolce non fa niente după care urmează moartea și coșmarul veșnicei despărțiri de Dumnezeu.
Viermii pe un stârv se cred liberi până se termină carnea, după aia începe groaza... căci trebuie să se târască pe pământ prin deșert în speranța că vor găsi alt strâv, și dacă nu vor găsi, văzând cum mor din ei, vor cere de la Dumnezeu ca cineva să omoare o vită și să-i călăuzească spre acel strv proaspăt... dar și în drumul lor vor trebui să urmeze înțelepciunea și ascultarea de liderul viermilor. Dacă nu vor asculta vor fi nevoiți să se hrănească și ei ca șerpii cu pământ.
Deci dacă ți se aprind poftele după stârvuri bine sulimenizate și începi să muști și să te hrănești și să te satisfaci cu blestem, adică cu răzvrătiri și nemulțumiri bine lingușite și răcorite și liniștite de vorbe grele și porcoase și urâcioase și găunoase, adică dacă ți-ai potrivit viața cu viața în mare stil de campion la capitolul viermuală, nu te aștepta ca să nu te stăpânească tiranii: lăcomia, mândria, necredința, frica, și prefăcătoria... adică toată armata teoriei supraviețuirii în vremelniciile stârvurilor ucise din pricina rugăciunilor tale învârtoșate.
Iar dacă se despart viermii e
dispută și o să pută mai tare ca de la un banal strârv de
căprar plini cu
viermi foarte fericiți că sunt „
băieți buni de tot” ce urmează indicațiile și recomandările de folosire ale produselor.
Așa că de regi și de muncitori, numai de bine.