Cat de mult se smereste pentru noi Hristos! Ni se impartaseste sub chipul painii si al vinului, din mana nevrednicului preot, prin intermediul vaselor noastre nevrednice (potir si lingurita), noua celor nevrednici spre a-L primi. Si totusi El, Facatorul Cerului si al Pamantului, nu se sfieste nu doar sa se atinga, ci sa se prefaca in cele ale noastre, pentru ca noi unindu-ne cu El sa primim vindecare si viata vesnica.
Noi insa pana si in aceste momente ne aratam mandria si nesocotinta! In loc sa privim catre nevrednicia noastra spre a-L primi, ni se pare ca nu ni se cuvine a ne impartasi cu o lingurita comuna. Meritam mai mult. Ne temem de boli, primind Insusi Medicamentul nemuririi! Ne temem de moarte, primindu-L chiar pe Cel ce a biruit moartea!
"Inca mai cred ca acesta este Insusi preacurat Trupul Tau si acesta este Insusi scump Sangele Tau", spunem in rugaciunea de dinaintea primirii Sfintei Impartasanii. Cum sa fie aceasta semn al credintei, daca ma apropii cu frica si cutremur nu de Dumnezeu, ci de lingurita?
|