Din relatarile unor cronicari, rezulta ca Stefan era un om al rugaciunii si postului, sensibil in problemele de credinta si in cele duhovnicesti:
Isi indemna totdeauna ostenii la rugaciune, post si impartasanie inainte de a pleca la razboi. In urma unei victorii, ingenunchia alaturi de osteni si, inaltind ochii catre cer, graia in auzul tuturor: “Tu ai biruit, Doamne! Marit si laudat sa fie numele tau in vecii vecilor. Amin!”.
In scrisorile adresate Marilor Puteri (traduse in germana si italiana) spunea: “Cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic am invins…”
Dupa lupta dadea porunca ca intreaga oaste sa posteasca 4-9 zile, mincind de obste numai piine si poame uscate o data pe zi, ca semn de smerenie si supunere fata de Dumnezeu, iar Stefan era pilda tuturor, postind in rind cu ostenii, preotii si tot norodul.
Se faceau slujbe de multumire lui Dumnezeu si de pomenire pentru cei pierduti in lupta, iar izbinzile erau insotite de ridicarea cite unei biserici sau chiar manastiri.
Il avea ca povatuitor si duhovnic pe Cuviosul Daniil Sihastrul si intotdeauna purta asupra sa tripticul (icoana in trei parti).
Pe steagul sau de lupta era reprezentat Sfintul Gheorghe calare omorind balaurul, steag pe care l-a donat Manastirii Zografu, cea mai mare ctitorie romaneasca din Muntele Athos, rectitorita integral de Stefan cel Mare intre anii 1466-1502.
|