"Sa fie legat acest tiran (duhul trandaviei) de aducerea aminte a pacatelor si sa fie batut cu lucrul mainilor. Sa fie tras de gandul la bunatatile viitoare si pus inainte, sa fie intrebat de cele cuvenite:
Spune deci tu, molesitule si lancedule, cine te-a nascut pe tine din rautate? Cine sunt nepoatele tale? Cine, cei ce te razboiesc si te ucid?
Iar el, silit, va raspunde: Eu nu am unde sa imi plec capul intre cei cu adevarat ascultatori. Dar am loc si vietuiesc in cei ce se indeletnicesc cu linistea. Iar cele ce m-au nascut sunt multe si felurite. Cateodata, nesimtirea sufletului, alteori, neaducerea aminte de cele de sus; cateodata, si prea multe osteneli.
Iar nepoatele mele sunt: neascultarea parintelui, neaducerea aminte de judecata, ba uneori si parasirea fagaduintei.
Dusmanii mei, de care sunt legat acum in lanturi, sunt cantarea de psalmi si lucrul mainilor. Cel ce ma razboieste este gandul mortii. Iar cea care ma omoara cu desavarsire este rugaciunea impreunata cu nadejdea sigura a bunatatilor viitoare" (Sfantul Ioan Scararul).
|