Citat:
În prealabil postat de Doriana
Cu asta dai de inteles ca preotii, fiind mai mari, ar trebui sa urmeze exemplul lui Hristos, spaland picioarele enoriasilor sau pupandu-le mainile, dupa caz. Caci cel care vrea sa fie cel mai mare trebuie sa fie cel mai mic. [Observi ca acolo scris "unii altora", nu unilateral]
P.S. Nu intentionez o polemica pe tema asta, e treaba fiecaruia ce face; doar ca ma intriga citatele folosite ca argumente acolo unde nu-si au rostul.
|
Sensul adanc al Scripturii este atat de greu de patruns de unii incat oricat s-ar sforta raman la suprafata. Si cum sa nu fie asa cand la intelegerea ei se folosesc de propria minte sau de invataturi eretice.
De multe ori, in invataturile eretice, apare interpretarea Scripturii adlitteram. Scrie sa spalam picioarele? asa sa facem. Fara sa patrunda in intelesul tainic si adevarat al Cuvantului lui Dumnezeu. Sigur, spalam picioarele aproapelui daca nu poate. Din dragoste o facem . Cum sa nu. Dar aceasta pilda ne invata smerenia.
Sfintii apostoli la randul lor, trebuiau sa invete smerenia. Si cum sa invete smerenia decat invatand limpede sa se socoata atat de prejos in slava fata de altii, incat sa se aseze si in rol de slujitori fata de ei si sa nu se fereasca de-a implini si o slujire cuvenita slugii, prin spalarea picioarelor fratilor, si de-a se incinge in acest scop cu un stergar. Cat de mult este apreciata aceasta ca o slujire de sclav intre obiceiurile lumii acesteia este clar. Deci Hristos S-a facut un exemplu de modestie si de cugetare smerita pentru toti oamenii, nu numai pentru ucenici. De aceea si dumnezeiescul Pavel, luandu-L ca model, indeamna la aceasta, zicand: "Gandul acesta sa fie in voi, care era si in Hristos Iisus" (Filip. 2, 5); si iarasi: "Cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi" (Filip. 2, 3). Caci legea iubirii si a armoniei intre suflete se arata in cugetarea smerita. Ca sa ridice la o mare inaltime aceasta cugetare si ca noi sa nu socotim ca Hristos a facut ceva la intamplare, dumnezeiescul Evanghelist aminteste mai intai slava si puterea proprii Lui si stapanirea asupra tuturor, caci spune: "Stiind ca Tatal I-a dat Lui toate in maini". Desi nu a ignorat ca are putere peste toate si a iesit de la Dumnezeu, adica Sa nascut din -Tatal, si pleaca la Dumnezeu, adica Se suie la ceruri ca sa sada impreuna cu Tatal Sau, a aratat atata smerenie, incat S-a incins cu un stergar si a spalat picioarele ucenicilor.
Revenind la noi si la preotii nostri, cum putem sa ne socotim noi , daca nu smeriti, fata de preotii nostri care au har de la Duhul Sfant! Nu alergam noi la ei cand avem sufletele bolnave cerandu-le ajutorul?
Citatul ne invata foarte frumos sa fim smeriti. Fata de preotii nostri, fata de parintii nostri, fata de bunicii nostri. Cati nu pupa mana mamei lor, a tatalui lor, a bunicilor? Arata cinstire si iubire si smerenie.
Cine vrea sa invete smerenia nu se da inapoi de la a saruta mana duhovnicului sau.
Si acum , pentru ca imi vine in minte , legat de acest aspect, un pic diferit, dar cu aceeasi esenta, iata o intamplare petrecuta intr-o adunare eretica penticostala.
La semnul predicatorului de a saluta aproapele, fiecare s-a intors cu un zambet fals si impietrit pe fata spre cel din stanga si dreapta intinzand o mana si zicand: pace sora, sau frate. eram acolo si am dat mana. Nu am simtit pace ci indiferenta, chiar rautate. Zambetul fals de pe chip era sinistru. Ca o masca. si mi-am zis: unde e pacea? unde e iubirea? dintre semeni? Nu cunsteam femeia. Si normal ca nu putea raspandi acea femeie pace si iubire catre o necunoscuta. dar atunci la ce bun indemnul de salut la comanda al pastorului? Doar ca sa implinim adlitteram Scriptura?
Iata de ce unii eretici, nu pot intelege adevaratul sens al Scripturii, pentru ca cel cu cornite nu ii lasa. Le strecoara in minte idei false, sensuri gresite indemnandu-i la =fapte gresite.
Deci crestinul adevarat saruta mana preotului sau duhovnicului sau pentru ca vrea sa invete smerenia si pentru ca vrea sa ii arate pretuirea sa.
Cine nu vrea sa invete smerenia nu este crestin adevarat.