A doua zi m-am întâlnit cu el. Era treaz, spălat, dar înspăimântat.
- Discutând cu sfântul nostru necunoscut, am înțeles că există o mică șansă să opresc dezastrul care stă să vină peste țară, dar că nu prea pot scăpa viu din această încercare. L-am întrebat ce să fac. ”Du-te – mi-a spus el - și o să ajungi curând lângă mine, sau rămâi aici și o să ajungi tot curând dincolo.” Așa că am înțeles că trebuie să vin în țară. M-am dus mai întâi la Vatopedu de unde am sustras brâul Maicii Domnului. Este cea mai importantă relicvă a creștinătății de pe Athos și sper să mă apere în acțiunile pe care trebuie să le întreprind.
Și-a dat jos cămașa și mi l-a arătat. Îl avea în jurul gâtului ca un fular. Era pentru prima oară când îl vedeam în întregime, nu în caseta în care era ținut. Se vedea că este vechi și că o bucată din el fusese ruptă demult. Octavian își lipea chipul de el cu mare respect.
- Nu sunt un hoț, iar adevărații pustnici și călugări știau că îl voi lua și n-au făcut nimic să mă oprească. Tăcerea lor am luat-o ca o binecuvântare. Dacă se va întâmpla ceva cu mine, te rog să iei brâul și să-l duci părintelui Daniel la Vatopedu.
- Ce se va întâmpla, mai exact, în România? – l-am întrebat curios.
- Vor fi detonate câteva bombe în marile orașe. Asta va declanșa un haos de mari proporții în toată țara, iar autoritățile panicate vor trage în mulțimea dezlănțuită. Va fi un măcel cum n-au văzut românii până acum.
- Și cum îl poți opri tu?
- Îi știu pe teroriști. Sfântul nostru neștiut mi-a arătat chipurile lor. Sper să-i opresc pe toți la timp. Stând de vorbă cu sfântul, l-am rugat să renunțe la orgolii și să se lase deranjat, să-l scot din mormânt și să-l iau cu mine. L-am dezgropat, l-am spălat și l-am îmbrăcat în straie noi. E așa de mic încât a încăput într-o cutie de contrabas. Și l-am luat cu mine să-mi călăuzească pașii.
A deschis cutia contrabasului și mi l-a arătat. Privindu-l acum, la lumina naturală, nu mi s-a mai părut ca o mumie stafidită, așa cum văzusem la British Museum mumiile egiptene și cum mi se păruse în prima seară când l-am văzut, ci ca un bătrân liniștit. Avea pielea caldă și ținea acum ochii deschiși, dând impresia că ne privește cu atenție de dincolo. Emana un miros dumnezeiesc de plăcut, iar părul pieptănat și hainele aranjate îi dădeau un aer de sanctitate. L-am sărutat cu smerenie și l-am rugat în șoaptă:
- Sfinte, ai grijă de Octavian și de noi toți!
Privindu-l din depărtare cum căra cutia contrabasului de mâner, l-am comparat imediat cu Antonio Banderas din filmul Desperado, numai că unul ținea în cutie arme și altul ținea un sfânt. Văzându-l însă cu câtă grijă și umilință pornea la luptă cu dușmanii necunoscuți, am avut imediat revelația că sfântul neștiut era el, Octavian. Nu era doar personajul pe care orice scriitor îl așteaptă o viață pentru a scrie povestea poveștilor, ci omul care, cu slăbiciunile și fricile lui omenești, pornea pe drumul propriei sale sacrificări și beatificări.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Este vorba despre atacul terorist din 11 septembrie 2001 asupra celor două blocuri turn gemene din New York care, după cum spunea președintele Bush, au schimbat soarta lumii (în mai rău pentru creștinii ortodocși)
[2] Monahul Vlasie Aghioritul crede că e ”canonul românilor pentru cele peste 25 milioane de avorturi și alte mari păcate. Criza economică, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, neplata integrală a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case si a multor mașini achiziționate în leasing, fără a li se restitui banii plătiți; patimile și păcatele vor scoate milioane de români în stradă, având loc acest mare măcel în România.”
http://www.revistasingur.ro/index.ph...oza&Itemid=116