[horatiu.miron]

Sunt printre voi unii care reactioneaza pavlovian de fiecare data cand se pune problema asta a sustinerii financiare din partea statului, de parca ar fi un lucru eminamente rau renuntarea la acesti bani.

Ei, bine, aflati ca nu este. O separare completa intre stat si biserica ar fi pentru toata lumea un castig. Atata timp cat ruptura s-ar face planificat, organizat, nu ar apare probleme majore.

Problema e ca nu se doreste acest lucru. Biserica nu vrea sa fie competitiva, nu vrea sa puna osul la treaba si sa produca bani pentru ea inasi, vrea doar sa fie asistata social la fel ca multi dintre romani, care asteapta totul de la stat. Care stat - reprezentat in orice moment de politicieni trecatori - nu vrea sa renunte la avantajele electorale pe care le aduce cu sine influenta de care se bucura biserica in randul credinciosilor.

Rolul statului nu e sa intretina biserica, la fel cum rolul bisericii nu e sa se sprijine pe aparatul de stat. Pe termen lung asta e o relatie paguboasa pentru toata lumea. Un stat cu atributii restranse este eficient. Un stat care are in grija, printre altele, biserica, e un stat cu o piatra de gat.

Credinciosii, la randul lor, trebuie sa devina mai "performanti": sa doneze bani bisericii, pentru diferite cauze, sa se implice in activitatile sociale, sa devina niste parteneri, nu doar niste consumatori pasivi de liturghii intr-o tara in care biserica presteaza un fel de serviciu semi-public. Credeti ca degeaba perceptia asupra preotilor este pentru multi la fel cu perceptia despre functionarii corupti din administratia locala si centrala?