Citat:
Īn prealabil postat de Scotland The Brave
Spunti-mi va rog,in ortodoxism,cum anume procedeaza un om cand se decide sa mearga pe o asemenea cale?Nu ma refer la calugari sau preoti, acolo este o alta discutie.Ma intereseaza cum procedeaza un simplu credincios,care este implicat si in viata sociala.Dupa ce anume isi da seama ca merge pe calea cea buna, ca a urcat duhovniceste? Cu multumiri.
|
Of, daca as sti cu adevarat sa va spun, cu o certitudine care sa poata fi impartasita fara teama de greseala, de pacat... V-as spune cu bucurie.
Eu unul incerc sa ma tin de cele din Biserica, asa cum le impartasim cu totii la slujbe. In relatiile sociale, ce pot sa fac (si reusesc uneori) este: "Duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi". Exersez aici, cu destule rateuri. Dar exersez zilnic.
De neinlocuit este pentru mine ascultarea de duhovnic. In Taina Marturisirii imi gasesc un reper distinct. Nu ma refer la ascultarea deplina (caci o incalc frecvent, din neputinta, apoi ma spovedesc iarasi si iar incalc si iar ma spovedesc ... cel putin in anumite zone ale neputintei mele) ci la hotararea mea de a ramane in Sfanta Taina.
Dar sunt totusi sigur de ceva: rugaciunea este indiciul. Cel putin petru mine. Acolo in starea de pocainta, cand imi da Domnul darul si inima mea nu mai e impietrita, acolo simt daca scad sau sporesc, macar pentru o vreme... Pe mine, sunt sigur, daca ma paraseste rugaciunea, sunt pierdut (asa ma simt in perioadele cand rugaciunea merge prost - si merge prost cand ma semetesc din nepasare porcina). Asa e cu mine, imi cer iertare ca nu pot raspunde mai bine la intrebarea Dumneavoastra.