Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
In primul rand va multumesc pentru precizari.Ati facut un gest curajos sa renuntati,in aceste timpuri,la un job bine platit.Sa va calauzeasca Dumnezeu pasii in continuare dar sa stiti ca nu toti vor lua acest gen de decizie.Mai ales cei care au de intretinut o familie.Este o fraza cheie in ce spuneti:,,Concluzia este ca omul in lume duce o lupta puternica pentru a putea sa ajunga macar sa se mantuie, nu zic de sfintenie, lupta cu duhul lumii care e mai puternic ca oricand , cu firea sa si cu duhurile necurate care nu dorm nici ele."
Eu inteleg ca dvs sunteti angajata in lupta cu pacatul in vederea mantuirii.Este o lupta grea,zilnica, ce va tine pana in ultimele clipe.Ati precizat mai multe actiuni pe care le-ati facut si reguli(spovedania,ascultarea de duhovnic)pe care le urmati.Aceste reguli/actiuni va dau o posibilitate spre mantuire sau va asigura mantuirea?Ma intereseaza foarte mult distinctia ca sa inteleg exact.
Ramin cu o intrebare:daca mantuirea este atat de greu de obtinut,mai ales cand esti ancorat in lume,cum poti totusi sa atingi sfintenia?Poate fi atinsa sau este doar teoretic o posibilitate cat timp esti in lume?Daca mergi pe acesta calea a mantuirii,conform invataturii ortodoxe,este calea doar spre mantuire sau este si calea spre sfintenie?Parintii Bisericii ce spun cu privire la acest demers al credinciosului,de a nazui spre sfintenie?Ce sfaturi dau?
|
In primul rand vreau sa spun ca nu e chiar necesar schimbarea jobului daca acesta permite sa cistigi cinstit existenta. Sunt meserii care slujesc semenilor: medici, asistente, infirmiere, bucatarese, profesori sau sudor de pilda in care se poate trai curat fara sa faci compromisuri cu duhul lumii.
Eu stiu ca puneti aceste intrebari prin prisma dvs a ideii protestante prin care credeti ca e de ajuns credinta pentru mantuire.
Dar iata ce va raspund eu , ortodoxa la aceste intrebari.
Arata-mi faptele tale ca sa iti arat credinta ta. Noi avem tainele ca niste arme spre mantuire. Iar drumul spre mantuire dintre un ortodox si un protestant se aseamana ca a unor doi ostasi care pleaca la razboi, unul avand toate armele si echipamentul la el si altul plecand cu mainele goale si dezbracat.
Daca mantuirea ar fi ceva predestinat cum credeti, atunci Iisus pentru ce a mai venit pe pamant? Ca oricum cei carora le este predestinat sa se mantuie se mantuie nu? Ca le e predestinat. Atunci la ce bun faptele nu? Ca daca mantuirea nu depinde de fapte?
Atunci de ce : credinta fara fapte moarte este precum fapte fara credinta?
Iata de ce crestinul trebuie sa faca fapte bune pentru mantuire.
Dar faptele bune inseamna totul inclusiv smerenia.
Cel mai smerit om de pe pamant, smerenia desavarsita a avut-o Iisus Hristos. Daca El s-a smerit pentru mantuirea tututor oamenilor oare eu, pacatoasa nu pot sa ma smeresc pentru mantuirea mea?
Cum ajunge un om la smerenie?
Nu prin taine? spovedanie, impartasire, maslu, cununia cu un semen sau cu Hristos?
Nu ne-a aratat Hristos cum sa ne smerim? Nu a postit El 40zile? nu a spus el fiti desavarsiti? Nu ne-a arat El cum sa fim desavarsiti?
Nu prin curatirea de pacate? Si pacate nu sunt si gandurile rele? Doar faptele rele? Si asta deoarece omul este pacatos. Iar cum stim ca nimeni cu pacat nu intra in imparatia cerurile atunci trebuie sa curatam pacatele.
Faptele bune ne dau posibilitatea sa fim chip al lui Hristos.
Iata deci ca aceste fapte, numite de dvs reguli in primul rand ne da posibiltatea sa fim chip al lui Hristos si deci sa dobandim mantuirea si sfintirea. Si asta pentru ca Dumnezeu este drept si corect. Cu Dumnezeu nu facem targuri. Fac asta si asta si atunci imi asigur mantuirea. Nu. Eu am incredere deplina in Dumnezeu , ma vede ce fac , iar ce fac , fac curat cu inima. exact asa ca in fericiri: fericiti cei curati cu inima ca acelora le este imparatia cerurilor.
Si odata devenind chip al lui Hristos cu siguranta de vom mantui. Pentru ca Hristos e mantuirea.
Iata de pilda faptele fara credinta. Cum pot sa ma mantui in acest caz, daca nu am chipul lui Hristos?
In primul rand faptele bune ne sporeste credinta. pentru ca oamenii au putina credinta astazi. insusi dvs, prin intrebarea pusa aratati putina credinta. Ati spus: putini au curajul sa schimbe jobul pentru Hristos si ati spus ca daca aceste fapte dau siguranta mantuirii sau doar posibilitatea de mantuire. Aceasta este lipsa de incredere in Dumnezeu si arata putina credinta a omului. Daca am avea credinta deplina in Dumnezeu am stii f ca daca fac faptele bune nu exista urma de indoiala de mantuire. e ca si cum ne-am indoi de dreptatea si corectitudinea lui Dumnezeu.
Postul , nevointa, rugaciunea, infranarea ne ajuta spre smerenie si constientizarea starii noastre de pacatosenie. Asta trebuie sa reusim: sa constientizam starea de pacatosenie. Doar atunci poti sa te smeresti cu adevarat. Si doar atunci te poti mantui.
Poruncile lui Dumnezeu nu au fost date doar calugarilor ci tuturor oamenilor.
Iar in legatura cu greutatea de a reusi sa te mantui si sa devi sfant in lume va spun ca apare datorita faptului ca nu facem cat stim.
Trebuie , noi cei din lume sa facem nu numai cat putem ci cat si stim. Cati stiu si au citit despre smerenie si faptele bune si fac jumatate sau un sfert din ele?
Eu de pilda nu reusesc inca sa fac cat stiu. Deci da, oricine se poate mantui si oricine poate ajunge sfant. Au fost si sunt inca sfinti in viata. Si vor mai fi. Aceia sunt cei care au facut tot ce au stiut pentru asta. Iar cand neputinta intervine, dar doresc sa fac tot ce stiu, atunci vine si rugaciunea: ajuta Doamne neputintei mele. Si Domnul ajuta intotdeauna.
Aceasta cale este calea spre mantuire si sfintenie.