[dobrin7m]

Lucrurile stau in felul urmator:
fiecare parohie functioneaza avand venituri si cheltuieli.
Acum punand in balanta pe de o parte veniturile si pe de alta parte cheltuielile , ea va inclina categoric mai mult la cheltuieli. Si asta pentru ca statul impune pretul cheltuielilor.
Cheltuielile parohiei directe: curent , gaz dupa caz, apa, si alte materii si materiale absolut obligatorii sunt platite la preturi controlate de stat ca toata lumea din tara asta.
Apoi salariul celor din parohie, preotul cantorul , paracliserul, trebuie sustinut impreuna cu toata cohorta de taxe si fonduri impuse de stat prin fiscalitatea excesiva practicata, ce se ridica pentru fiecare salar platit la inca un salar c a si taxe. Apoi cota catre stat, lunara, statul impune bisericii o cota.
La categoria venituri apare jumatate din salarii care sunt sustinute de stat. Si venituri din servicii care in unele parohii sunt inexistente. Si astfel preotul si angajatii parohiei de multe ori cedeaza salariul lor pentru cota catre cuvern. E ca un carusel in care noi suntem papusile iar statul papusarii.
Sunt parohii bogate, la oras de pilda se poate din servicii acoperi cheltuielile si astfel episcopia mai ia si de la cele bogate si dau la cele sarace. Dar sunt parohii sarace in sate., care au poate o inmormantare intr-un an si 2 boteze si deci la categoria servicii intra prea putin ca sa sustina cheltuiele curente. Ce sa mai vorbesti de salar.
Acum preotii sunt oameni , ei sunt sfintiti dar nu sunt si sfinti. Si fac fiecare dupa cum pot si dupa resursele ce le au in parohia sa.
Sunt oameni care nu calca la biserica nici de sarbatori, care nu platesc nimic niciodata iar cand ajung la preot cu vreo inmormantare sau botez se stramba ca sic ca trebuie platit.
Dar nu uitati ca preotul nu face dupa cum il taie capul, exista consilii parohiale care hotarasc incluziv daca sa immormanteze pe cei care o viata intreaga au uitat de biserica. Pentru ca oamenii tot ei vin si spun: toti suntem egali, toti suntem saraci, unii dau si altii nu.
Discreditarea bisericii nu este azi este de mult, sa nu uitam de deposedarile facute de stat pe vremea ceausista si de faptul ca pana acum biserica a reusit sa recupereze doar 20 % din averile ei. Averi date de domnitorii romani si de oameni care au iubit biserica de-a lungul veacului.
sa nu uitam cate cladiri ale bisericii au fost cinfiscate, cate pamanturi, pe vremea cand biserica era bogata, acele vremuri in care statul era monarhie lumea o ducea mai bine. Amintiti-va de anii 1936 inainte de criza economica ce a precedat al doilea razboi mondial. Tara era monarhie, cu domnitori care au avut evlavie fata de biserica iar biserica era bogata. Si oamenii o duceau bine, exista patura de mijloc care sustinea economia , oamenii erau mai credinciosi si iubitori si de Dumnezeu si de aproapele.
Astazi, s-a desfintat clasa de mijloc, s-a discreditat biserica, s-a intarit clasa bogata, mentinandu-se in limite mici ca si numar de oameni iar clasa saracilor s-a marit enorm. Au saracit populatia, i-au haituit si urmeaza sa ii extermine. Si prima metoda de exterminare este deznadajduirea. Iar omul crestin devine deznadajduit cand pierde increderea in Dumnezeu.
Sigur, nu exista padure fara uscatori, dar exista si copaci falnici in fiecare padure. sa ne uitam la copacii cei falnici si sa lasam uscaturile fara sa mai dam apa la moara celor care vor sa discrediteze.
Bine spunea sfantul: aveti preotii pe care femeile voastre ii naste.
Fiti voi buni si curati si veti da nastere la preoti buni si curati.