Citat:
Īn prealabil postat de mela me
Acasa, la serviciu/scoala, relatiile cu prietenii-toate merg pe dos, s-au adunat parca ca la un semnal, una dupa cealalta, pana cand ai impresia ca nu le mai poti duce si te intrebi doar ce mi se mai poate intampla acum?
Intrebarea care ramane e ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre in astfel de momente? sa se retraga si sa se cerceteze pe sine insusi? fuga nu e solutie, postul si rugaciunea sunt suficiente?
|
Eu imi repet mereu:,,Nu mor caii cand vor cainii!"Ma adun cum pot si merg mai departe. Cosbuc zicea:,,O lupta este viata!" deci lupt-cu mine, cu toti ceilalti, cu birocratia si toate celelalte! Cand simt ca nu mai pot, ma rog si apoi ma scol si merg mai departe! Parca Oscar Wilde zicea:,,Lumea este a celor nemultumiti!" Deci sunt un mereu nemultumit! Incerc sa apropii nemultumirea spre mine si sa o indepartez de ceilalti!