În prealabil postat de George.m

Bineinteles, exista minciuni bune; putem minti fara a pacatui. Totusi, trebuie sa ne folosim de minciuna cu prudenta, ca nu cumva aceasta, cu timpul, sa prinda radacini in sufletul nostru.

Spune inteleptul avva Dorotei: "Uneori se iveste o imprejurare de mare nevoie de a ascunde ceva, caci altfel imprejurarea aceea s-ar face pricina de multa tulburare si necaz. Cand, deci, vine o astfel de imprejurare, se vede cineva pe sine silit sa nu spuna lucrul asa cum este, ca sa nu se faca, asa cum am spus, mai multa tuburare si necaz sau primejdie.

Dar chiar cand se iveste o mare nevoie, sa nu o faca nici atunci fara grija, ci sa se pocaiasca si sa planga inaintea lui Dumnezeu, si sa socoteasca aceasta ca un prilej de incercare.

Si sa nu faca nici aceasta necontenit, ci o data din multe cazuri. Caci precum leacurile pentru nervi si pentru curatenie, de sunt luate necontenit, vatama, iar de sunt luate de cineva o data pentru un timp indelungat si la mare nevoie, ii folosesc, asa trebuie sa intrebuinteze cineva si fapta aceasta; s-o intrebuinteze la nevoie, iar nu necontenit.

Sa o foloseasca cand va vedea, cum am spus, ca e multa nevoie si o data din multe cazuri, si atunci sa dezvaluie cu frica si cu cutremur lui Dumnezeu scopul lui si trebuinta pentru care a facut-o, ca sa fie acoperit. Caci si prin aceasta se vatama".