Citat:
În prealabil postat de antoniap
Aici lucrurile trebuie nuantate putin. Noi, in calitate de crestini, suntem datori a uri pacatul de orice natura, deoarece ne desparte de Dumnezeu.
Daca vedem un om ranit si ne sta in putere, il ajutam sa-si panseze rana sau ii pricinuim alte rani, ca sa sangereze si mai tare? Dar atunci cand vedem ca diavolul il raneste pe un semen al nostru? Cu toata dragostea incercam sa il ajutam sa aleaga virtutea si sa respinga pacatul, ca sa nu sufere in vesnicie. Ne rugam pentru el, dovedind ca ne pasa de mantuirea lui.
Cand copilul nostru vrea sa puna mana pe o cratita in care mancarea fierbe, desi il iubim, ii atragem atentia sa se indeparteze, nu asteptam sa se arda mai intai.
Nu e bine sa incurajam niciun fel de pacat, caci astfel ne facem partasi la pacate straine, smintindu-ne semenii.
|
Da, poate sunteți datori să urâți păcatul! Dar nu și păcătoșii. E o mare diferență. Pentru că absolut niciunul din voi, nu e lipsit de păcat și dacă e să luăm lucrurile așa, atunci toți ar trebui să vă urâți între voi? Uite imperfecțiunea religiei voastre. O religie perfectă nu conține cuvântul "ură", în niciun context. Oare isus al vostru a urât pe cineva? Nu a ajutat el deopotrivă vameșii, femeile ce preacurveau și credincioșii, cei care credeau în el? Nu a propovăduit el iertarea și iubirea față de semeni?
Nu poți să înțelegi homosexualitatea? Nu poți să îi îndrepți? (Deși mă îndoiesc sincer că ai încercat cu adevărat). Atunci lasă-i în pace. Își vor primi pedeapsa cuvenită, la timpul cuvenit. Așa cum îi spuneam și dlui Mihăilă, hai să ne uităm în curtea noastră. Am avea destule păcate pentru care să cerem iertare. Tu, ca păcătos (și repet, TOȚI suntem păcătoși, deci nu o lua ca pe o insultă) nu ai dreptul să judeci și să condamni alți păcătoși. Tu trebuie să te rogi pentru mântuirea ta, să îți "rezervi" ție locul în cer. Când te vei simți fără de păcat, vei putea purcede întru mântuirea celorlalți. Dar asta nu se va întâmpla.
