[dobrin7m]

``Capitolul 1
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.``

Creand ziua si noaptea, Dumnezeu a dat oamenilor mijlocul de a evidentia trecerea timpului.
Omul a vazut ca exista, si ca ziua si noaptea sunt repetitive. Astfel omul a pus in evidenta notiunea de timp. Aceasta demonstreaza ca Dumnezeu este, vesnic, independent de om si timp. Oricum notiunea de timp este doar o notiune a acestei lumi, intru-cat pe lumea de dincolo exista vesnicie. Timpul apartine doar dimensiunii noastre.