[Eugen7]

Date fiind diferenţele evidente dintre cele două genealogii, s-a pus încă din vechime problema concilierii lor. Au fost propuse două soluţii:

1. Matei ar da genealogia dreptului Iosif, în timp ce Luca pe a Sfintei Fecioare. Acest sistem nu numai că rezolvă dificultatea, ci o suprimă. Căci, după această interpretare, nu mai e vorba de genealogia aceluiaşi personaj, ci de genealogia a două personaje diferite. Iosif ar fi coborât din David prin Solomon, iar Sfânta Fecioară ar fi coborât tot din David, prin alt fiu al său, Natan. În sprijinul acestei interpretări se aduc ca temeiuri: a) că Lc 3, 23 ar trebui tradus astfel: „Iisus...fiind, precum se socotea, fiul lui Iosif, (era de fapt) al lui Eli, al lui Matat...“; şi b) că Eli, de la Eliachim, este echivalent ca sens cu Ioachim (cele două nume cuprinzând fiecare o prescurtare a unui nume al lui Dumnezeu, Elohim şi, respectiv, Iahve). Această explicaţie a fost îmbrăţişată, de pildă, de Gala Galaction, care, în Biblia tradusă de el, redă astfel textul din Lc 3, 23: „...Iisus... fiind – după cum se credea – fiul lui Iosif, în faptă însă al lui Eli...“. Dar: a) exegeza (şi traducerea) textului din Lc 3, 23 este forţată, acel „era de fapt“ („în faptă însă“ al lui Galaction) constituind un adaos care nu există în textul original; şi b) această explicaţie nu are temei în vechea tradiţie a Bisericii.

2. Ambele genealogii sunt ale dreptului Iosif, dar Matei dă strămoşii naturali, iar Luca pe cei legali. Această explicaţie apare mai întâi la Iuliu Africanul, un scriitor creştin de la începutul sec. III, anume într-o scrisoare a sa către Aristide (păstrată la Eusebiu al Cezareii, Istoria bisericească, cartea întâia, VII, 2-16, în Idem, Scrieri, partea întâia, trad. de Pr. prof. T. Bodogae, PSB, 13, Bucureşti, 1987, p. 48-51). Iuliu Africanul zice că are aceste informaţii de la rudele Domnului, adică de la urmaşii aşa-numiţilor „fraţi“ ai lui Iisus (ibid., 11, p. 49). Iar Eusebiu zice despre Iuliu Africanul că „a fost istoric şi încă nu un om oarecare“ (ibid., cartea întâia, VI, 2, p. 45). După această interpretare, care a fost adoptată de Sfântul Ambrozie, de Sfântul Grigorie de Nazianz şi de alţi vechi comentatori, Matan (descendent al lui Solomon) a avut un fiu, pe Iacov. După moartea sa, soţia sa Esta s-a căsătorit cu Matat (descendent al lui Natan), având un fiu, pe Eli. Iacov şi Eli erau, deci, fraţi după mamă. Eli murind fără copii, fratele său Iacov, în virtutea legii leviratului (Deut 25, 5-6), a luat-o pe soţia lui Eli şi din această căsătorie s-a născut dreptul Iosif. Iosif era,
deci, fiul natural al lui Iacov (coborâtor din Solomon) şi fiul legal al lui Eli (coborâtor din Natan). Pe lângă aceasta, încă în două cazuri trebuie acceptată intervenţia legii leviratului, pentru a explica dubla deviere a liniei genealogice.

Astfel, contradicţia dintre cele două genealogii este numai „părută“, ca să folosim expresia lui Eusebiu (ibid., cartea a şasea, XXXI, 3, p. 253). Ele au, amândouă, o valoare istorică. Totodată însă, aşa cum am arătat, ele au o mare valoare teologică, relevându-ne adevăruri fundamentale despre Mântuitorul născut în Betleem.