[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Am dat un dialog unde parintele Galeriu raspunde acestor intrebari.
Nu cred ca ai inteles ce este urmarea pacatelor. De exemplu noi ce vina avem ca din cauza lui Adam trebuie sa suferim, sa avem boli si sa si murim? N-am facut noi pacatul lui Adam. Dar mostenim urmarea alegerii lui Adam.
La fel, persoanele din Turcia, au ele o vina ca stramosii lor au devenit musulmani acum cateva sute de ani? Nu, dar mostenesc urmarile acestei alegeri (mai mult o alegere fortata).
Hindusii sau o parte din ei au avut sansa propovaduirii Apostolului Toma. Stramosii au ales sa nu devina crestini, cei de acum (sau o parte), mostenesc aceste alegeri.

Dar potopul nu ne intrebam ce rost a avut? Nimeni in afara de Noe nu mai facea binele, pentru ca si copii faceau ce au invatat de la parintii si stramosii lor.
Ca nu e ca si logica noastra vedem ca cel mai mare sfant din Vechiul Testament e Sf. Ilie, care a omorat multi preoti pagani cu mana lui. El a fost ridicat cu trupul la cer, nu a a juns in Iad. In schimb alti mari sfinti si profeti, ca dreptul Iov de exemplu, nu au facut acest lucru si totusi nu se putusera mantui.

Daca cineva cauta adevarul atunci il va gasi. Bunul Dumnezeu are puterea ca daca cineva cauta adevarul si e curat sa ii trimita pe cineva si in adancul junglei sa ii arate adevarul. Mai mult, ii poate arata adevarul printro viziune sau minune. Noi discutam aici ca si cum Dumnezeu nu ar sti ce se intampla cu fiecare si nu ar avea vreo putere. Nu stim noi ce stie Dumnezeu. Si Dumnezeu stie totul, inclusiv ce se va intampla in viitor.
In schimb se poate naste cineva ortodox si totusi sa nu poata vedea adevarul. Eu am fost ateu si a trebuit sa caut eu adevarul.
Uite si in viata unui sfant cum lucreaza Dumnezeu. In viata sfantului Mina (altul decat cel mai cunoscut), sfantul are o viziune in timp ce e dus la judecata romana. Domnul ii spune ca a doua zi si judecatorul va deveni crestin, pentru ca El a vazut faptele sale bune si nu vrea sa se piarda.

Cu toţii am moştenit de la Adam-Eva înclinaţia spre păcat, prin firea omenească. Dar Domnul cel veşnic Bun a găsit soluţia împotriva acestui accident care este răul şi S-a jertfit El Însuşi pentru creaţia Sa. Ba mai mult, a mers În Iad de unde i-a scos afară pe cei care probabil habar nu aveau de ce sînt acolo şi ce li s-a întîmplat după moarte. Le-a propovăduit filosofia Sa de existenţă în Bine, adică viaţa în smerenie şi iubire. Cei care au îmbrăţişat aceste idei s-au mîntuit, iar ceilalţi au rămas acolo unde li s-a potrivit. Deci nu a uitat Dumnezeu pe nimeni în Iad din cei dinainte de Hristos.

Domnule Cătălin, problema nu se pune în ce fel hotărăşte Dumnezeu să murim, ci în ce fel ne vom petrece existenţa după aceea. Poate să fie şi un cataclism pe Terra, asta e mai puţin important decît faptul că Dumnezeu are grijă ca toţi cei care mor în potop sau foc sau ce-o fi are grijă ca ei să beneficieze de o Judecată dreaptă.

Acum, vorbind despre păgînii zilelor noastre sau de cei de după venirea Lui Hristos în lume, eu sînt absolut sigur că au şansa mîntuirii de cel rău, chiar dacă nu vor ajunge sus de tot, în Împărăţia Lui Dumnezeu. Vor avea şi ei o comuniune cu Hristos şi cu ceilalţi, dar într-o mai mică măsură decît cei desăvîrşiţi. Altfel, Dumnezeu nu ar fi drept, pentru că nu le-ar da şansa de a alege între bine şi rău, negîndu-le libertatea şi deci chipul Său prezent în fiecare om în parte.

Mă tem că tu eşti acela care pricepe strîmb ceea ce vorbesc părinţii despre mîntuire. Vezi bine că nu numai eu şi Eugen nu sîntem de acord cu tine, pentru că porneşti din start de la înţelegerea greşită a ideii de mîntuire.