Ateismul este mult mai aproape de credinţa în Dumnezeu decât s-ar crede. Poate fi surprinzător pentru unii, însă Sfinţii Părinţi afirmă chiar că Dumnezeu nu există (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica). În sensul că Dumnezeu este mai presus de existenţă. El e sursa a tot ceea ce există. Iar mintea noastră, raţiunea, nu poate observa decât cele ce există. Prin urmare, nu are cum să-L observe pe Dumnezeu.
Ateismul susţine că Dumnezeu nu există, deşi mai cinstiţi sunt cei care afirmă că nu cred că Dumnezeu există. Întrucât dovezi în sensul existenţei lui Dumnezeu nimeni nu poate aduce.
Prin urmare, credincioşi sunt şi ateii, în felul lor. Ei au credinţa că Dumnezeu nu există, iar noi avem credinţa că El există.
În ce priveşte agnosticismul, şi el susţine, ca şi deiştii, că nu avem acces la cunoaşterea lui Dumnezeu; că Dumnezeu nu poate fi cunoscut. Ei, însă, se opresc aici, fiind sceptici, pe când noi susţinem că El nu poate fi cunoscut în fiinţa Sa, care este cu totul transcendentă, însă că poate fi cunoscut, în parte, într-un mod spiritual şi prin împărtăşirea de energiile Sale necreate.
E diferenţa dintre o personalitate cu raţionament reducţionist (cel care spune: aceasta nu este decât atât) şi una care adoptă un raţionament deschis (el va spune: aceasta este atât, şi mai mult decât atât).