"Apusul soarelui aduce noaptea; retragerea lui Hristos din suflet aduce intunericul patimilor si fiarele cele nevazute il sfasie.
Cand rasare soarele, fiarele se strang in ascunzisurile lor; rasare Hristos pe cerul cugetului care se roaga, si toata alipirea lumeasca se departeaza si dragostea de trup dispare, iar mintea porneste la lucrul ei, adica la meditarea celor dumnezeiesti pana seara, neintrerupand lucrarea legii dumnezeiesti nici o clipa si nesavarsind-o numai cu masura, ci pana la sfarsitul vietii acesteia si pana la iesirea sufletului din trup" (Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei).
|