Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Cu adevarat ai nevoie de odihna ca esti obosit rau de tot. Mai ai un pic si halucinezi.
|
Pentru ce insinuezi tot felul de răutăți? Și de ce arunci peste textele mele închipuirile tale superstițioase? Dacă nu pricepi ceea ce scriu nu e mai bine pentru tine ca să nu faci pe psihiatrul care știe ce ar trebui să facă psihopatul? Să îmbrățișeze patul... zici, păi cine te-a făcut pe dumneata medic?
Deci draga mea, eu văd că te obosești în zadar citind textele mele dacă ajungi mereu la aceiași concluzie dealtfel corectă pentru mintea unora, că dacă tu ai obosit citind atunci precis e musai că eu am obosit scriind. Uite îți spun un secret, eu nu obosesc scriind, ci mai mult încercând să înțeleg de ce anume răspund unii atât de ocult, atât de „tainic”, atât de ascuns... și ispispironic.
Păi ce anume vrei să spui? Vrei să mă etichetezi ca obosit? ca nebun? ca eretic? ca sectant? ca piatră seacă făcută cu minuni? Ca să creadă alții văzând etichetele că musai numai voi aveți dreptate? Păi tu nu vezi că eu nu pe mine mă îndreptățesc? Nu vezi, sigur nu vezi pentru că ești orbită și obosită de ale tale. Iar Domnul n-are nevoie să-L îndreptățească cineva cu ceva... mită.
„... Și ce ai omule pe care să nu le fi primit?” Mădularele, pământurile, casele, banii, femeile, științele? Știu eu ce ai: ispitelele, gogoșile, gLumea largă, cea mai largă... adică toate poftele și distracțiile nepăsării, munca în zadarnici.
Și mai știu eu ce ai: superstițiile absurde, superstițiile răutății și ți-e teamă să le recunoști căci prin ele aveai impresia că o să scapi de blestem și de frică pupând mâini și făcând plecăciuni prin piețe ca să te vadă gLumea „bună” ce mare sfințișor smerit ai devenit. Nu ține vrăjeala. Nu mere păcăleala.
Nu te teme deci colegă dragă, pentru că teroarea superstițiilor nu se liniștește prin superstițiile odihnei, sau ție ți-e frică de inchiziție? Păi temeți-vă de Domnul ca să nu păcătuiți și să nu vă mândriți că pe balaur și pe fiarele lui degeaba le mituiți ca să fugiți, degeaba căci tot o să fiți înghițiți dacă gLumiți și mințiți.
Dar nu mi-ați răspuns la întrebarea cum se înțelege propoziția asta din psalmul 103:
„Făcut-ai luna spre vremi; soarele și-a cunoscut apusul său.”
Cum își cunoaște soarele apusul folosindu-se de luna pusă spre vremi?
Deci cum se odihnește soarele? Cum află în condițiile în care nu există un sistem planetar heliocentric, nu există pământ ca un glob, nu există... ci doar mere care-ți cad în cap să te trezească din prea marea odihnă.
Hai ia dați răspunsul, cum anume a făcut Domnul ca Soarele să-și cunoască apusul dacă a făcut luna spre vremi, căci soarele l-a cunoscut deja pe... apusul său... CUM? Nu știți...