[cristiboss56]

Cel mai gros si mai intunecat val al orbirii este tocmai aparenta buna-cuviinta a purtarii din afara si legaturile cu cei din jur ! Sa-ti fie cat mai limpede ca cele din afara nu au nici o insemnatate fara cele din launtru . Buna purtare din afara e frunza, in vreme ce bunatatea din launtru e roada .Frunzele smochinului fagaduiau roada , dar Mantuitorul , neafland nici una , l-a blestemat . Acelasi lucru se intampla si cu orice om cu buna randuiala exterioara , dar care sta inaintea fetei lui Dumnezeu fara o inima cu adevarat buna si tematoare de El . " Da-mi , fiule inima ta " ( Pilde 23,26 ) i-a spus Domnul celui intelept ( lui Solomon ). Din inima iese tot binele si tot raul . Dupa cum ti-e inima , asa esti si tu inaintea Domnului . Daca inima ti-e mandra , atunci oricat de smerit te-ai arata in afara , domnul tot mandru te va socoti . Asa e si cu orice altceva . Si judecarea altora e inselare. Ceilalti nu ne cunosc, dar se poarta bine cu noi , fie pentru ca ne socotesc buni , fie ca respecta regulile de politete . Oare nu se mai intampla ca cei dinprejurul nostru ne vad rautatea , dar nu o vadesc din cine stie ce socoteli ale lor ? Si nu se mai intampla ca unii, vazand raul din altii , ii lauda pentru aceasta , dand , astfel , oarecare sare si piper necuviintei lor ? Iar nebunii care -i asculta continua fara sa se opreasca , afundandu-se din ce in ce mai adanc in nebunie si rautate ; caci , atunci cand cineva vede pe cei din jur zambind cu placere la faptele sale , inainteaza in caile cele rele cu o anumita multumire de sine . Oare nu tot asa am face si noi daca am sta sa ascultam cu atata grija cum ne socotesc si ne judeca altii ? ( Sfantul Teofan Zavoratul - " Calea spre mantuire ", o carte ce o recomand tuturor )