In BOR problema economica este una acuta si pentru preot, caci nu are salariul platit integral de la stat, ca in Grecia.
In Romania, clericii primesc o oarecare contribuitie la salariu din partea statului. De cele mai multe ori, acea contributie nu acopera toate taxele pe care trebuie sa le plateasca parohia si preotul catre stat. In consecinta, cei mai multi preoti trebuie sa duca la stat bai din incasarile facute in decursul slujirii lor.
Asa ca ramane in vigoare principiul de baza cum ca preotul trebuie sa traiasca din ceea ce ii ofera parohia.
Cine nu crede, sa incerce sa ceara statul de plata de la un preot cu care se are bine... sau sa se faca el insusi preot.
Pe langa acestea, mai trebuiesc platite si alte servicii si persoane.
Sa zicem ca s-ar renunta la curentul electric, desi nu stiu cui i-ar conveni sa stea in biserica numai la lumina de lumanari si de candele, care scot destul fum.
Sa zicem ca, poate, incalzirea se face cu lemne (la tzara, e regula !), lemne pe care le poate dona cineva.
Deci, cheltuieli minime de intretinere. Dar mai ramane cantaretul, mai ramane paracliserul ("clopotarul"), mai ramane persoana care vinde lumanari.
Si mai raman inca multe altele.
Dar problema infiintarii de noi parohii nu are in vedere criteriile "eficientei economice", ci pe cele ale eficientzei duhovnicesti.
Spunea parintele Cleopa ca el , daca ar fi paroh la tzara, nu ar vrea mai mult de 20-30 de familii, ca este mult de lucru.
Da, din punct de vedere spiritual este mult de lucru. De aceea, s-a incercat in Romania sa se aplice criteriul "fiecare sat cu preotul lui".
Parohiile nou infiintate nu au in vedere criteriul bunastarii materiale a vreunui cleric, ci al bunastarii duhovnicesti a enoriasilor.
Un preot bun poate sa imbunatateasca in 20-30 de ani nivelul duhovnicesc al majoritatii enoriasilor sai. Zicea cineva de fumat si de baut, ca vicii larg insusite de catre romani. Oricat de bun preot ar fi parohul, ii vor trebui decenii pentru ca aceste vicii sa se diminueze vizibil in randul enoriasilor. Si cu cat enoriasii sunt mai putini, cu atat ii va cunoaste mai bine si va putea lucra pe indelete cu sufletele lor. Dar prea putini enoriasi inseamna probleme de supravietuire materiala ...
Cine se face preot cu intentia de a face avere, greseste. Din toate punctele de vedere. Preotia e o jertfa, pe care daca cineva nu poate sa si-o asume constient, ma bine sa isi aleaga sa faca altceva.
S-a ajuns sa fie privit preotul ca un fel de functionar.
Gresit. Pagubos ! Dar larg raspandit... si din pacate unii preoti chiar asa se comporta: nu ca preotii lui Hristos, ci ca niste functionari , cu toate viciile lor. Din care primul este NEPASAREA fata de sufletele pentru care, culmea !, li se va cere socoteala.
|