Eu unul , nu-l percep pe Dumnezeu si nu l-am perceput vreodata.Depinde de semnificatia cuvantului "percepere" , acum , ce-i drept.Am avut momente in care am fost religios , momente in care mergeam in fiecare duminica la biserica - dar pe Dumnezeu nu l-am perceput.Poate ca am fost eu mai incapatanat, poate ca Dumnezeu nu exista - oricum asta tine de experienta mea personala , deci e irelevant.Daca se refera la perceptia biblica despre Dumnezeu, pot sa spun ca este in anititeza cu descrierea sofiaiugai. "Dar vai prin aceasta nepricepere a mea[care e si ea un grav pacat] nu am facut decit sa -i infig noi cuie in miini si picioare si sa-l sagetez in inima LUI ,sa-L inghesui si sa nu-i dau un loc inima mea.Doar indelunga lui rabdare cu mine si dragostea LUI pt oamenii pacatosi a reusit sa ma salveze din marasmul sufletesc in care ajunsesem" Sunt curios ce motiv ar avea Dumnezeu - daca ar exista - sa se simta dezamagit de propria sa neputinta. Este vina lui, sau poate are o placere pentru aceasta "durere imensa". Intrebarile sunt multe, raspunsurile sunt putine dar ce mai conteaza cand "caile Domnului sunt misterioase"?
|