[MariS_]

În prealabil postat de MariS_

M-am citat tot pe mine ca sa aiba dreptate si catalin2, ca zicea ca ma citez singur.
Fariseii au patruns in Biserica Primara prin "poarta" iudaica a crestinismului, ca poarta cealalta, a neamurilor, era bine pazita de catre Pavel, cel ce provenea dintre ei si cunostea foarte bine mentalitatea fariseica. Cu aceasta mentalitate a lor au reusit sa provoace si prima disputa in interiorul Bisericii, cea intre Petru si Pavel pe tema taierii imprejur si interdictiei la anumite mancaruri. Sigur, Pavel a avut castig de cauza atunci, reusind sa stopeze acea actiune sau macar sa obtina un compromis rezonabil, dar mentalitatea fariseica a reusit sa puna la conservare o particica din aluat. Mai tarziu, au reusit acelasi lucru si carturarii. Totusi, adevaratii crestini erau cei din categoria slujitorilor, adica cei care se dedicau trup si suflet aproapelui. Si ei constituiau majoritatea covarsitoare a primilor crestini. Ei puneau toata averea lor in comun si se dedicau slujirii tuturor asa cum au avut pilda vie pe Mantuitorul, Cel ce a spus ca n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El tuturor. Aceasta slujire a aproapelui, aceasta comuniune EFECTIVA, REALA, se petrecea zi de zi si ceas de ceas. Studiul Scripturii si partea de inchinare faceau si ele parte din programul zilnic dar erau la rang egal cu slujirea aproapelui. In felul acesta se imbina armonios iubirea de Dumnezeu cu iubirea de aproapele, cele doua legi ale iubirii sau legea Duhului. Din pacate, pe masura ce Biserica crestea cantitativ, se dilua calitativ, adica se renunta treptat la partea de comuniune efectiva si slujire a aproapelui prin punerea in comun a averilor, impunandu-se incet, incet individualismul, separatismul. Sau altfel spus, s-a impus "comuniunea duminicala", in rest fiecare cu ale lui. In schimb a inceput sa se puna tot mai mare accent pe partea de inchinare si pe cea de cunoastere. Astazi, prin corectitudine inteleg acea atitudine care pune accent foarte mare pe respectarea tipicoanelor de inchinare si a dogmelor din doctrina, iar prin bunatate inteleg acea atitudine care pune accent puternic pe slujirea aproapelui. Or, din ce in ce mai mult slujirea aproapelui e sacrificata pe altarul inchinarii si al cunoasterii, adica bunatatea e sacrificata pe altarul corectitudinii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Citat:În prealabil postat de MariS_
Mitropolitul Nicolae Corneanu este o prima victima a luptei ce se va duce in interiorul BO, dar nu numai in BO ci in toate Bisericile se va duce aceasta batalie, intre corectitudine si bunatate. Vor urma si alte victime pentru ca lupta va fi castigata de corectitudine. Bunatatea nu poate castiga aceasta batalie, nu are nici cea mai mica sansa, pentru ca ea prin firea lucrurilor pierde asa cum a pierdut si Mantuitorul acum 2000 de ani. Fariseii si carturarii se vor impune caci asa cum a fost la prima venire a Mantuitorului, asa va fi si la cea de-a doua venire a Sa. Iar locul lui Ioan Botezatorul de la prima venire va fi luat de doi sfinti, probabil Ilie si Enoh, ce vor propovadui in sac si cenusa apropierea celei de-a doua veniri si care vor fi batjocoriti de catre cei mai sus mentionati si ucisi de catre antihrist. Istoria se repeta caci omul tinde sa se inalte mai presus decat ii ingaduie Dumnezeu, sa se faca el judecator in locul Judecatorului si vataf peste Har, dintr-o mandrie luciferica, mandrie de-a dreapta de data aceasta. Dumnezeu, insa, in marea Sa Bunatate si Iubire stie sa intoarca in bine chiar si multa noastra rautate.
Har, smerenie si jertfa de sine.

In disputa cu Domnul Iisus, fariseii si carturarii Il osandeau pe Mantuitorul ca nu respecta corectitudinea regulilor si normelor biblice. Mantuitorul le arata ca accentul trebuie pus pe mila, pe bunatate (daca boul cade intr-o groapa in ziua de sabat ...), pe facerea binelui (vindecarea unui bolnav ...) si nu pe formalismul si corectitudinea unor reguli. De aceea si spune ca: "litera ucide, duhul viaza". Fariseii nu veneau cu alte invataturi, ci tot cele din Biblie, dar accentul era pus cum nu trebuie. Accentul nu cadea pe slujirea aproapelui, pe facerea de bine, pe bunatate si blandete, ci pe ritualism, formalism si corectitudine. Mandria subtila ce emana din atitudinea lor se reflecta si in rugaciunea lor, cu totul diferita de a celorlalti. Era elaborata, mestesugita, slefuita, dar ... nesincera. De fapt, corectitudinea tinea loc de traire duhovniceasca pentru ca, in lipsa harului care sa-i inalte duhovniceste, ei se autoinaltau si se autojustificau prin rigorismul corectitudinii. Si cine nu erau ca ei trebuiau considerati gresiti sau chiar in slujba celui rau. Ei erau siguri ca stiu adevarul si ca au adevarata credinta si totusi au rastignit chiar Adevarul si Bunatatea in numele corectitudinii.
Iata cum descrie Matei conflictul dintre Mantuitorul Iisus Hristos si fariseii si carturarii, iar pasajele date trebuie sa fie pururea avertisment pentru oricine se face vataf peste Har si peste Judecata:

23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.

Har, smerenie si jertfa de sine.