vreau sa relatez pe scurt o intamplare din viata unei rude de-a mea:la 14 ani aplecat de acasa(a simtit acea chemare si s-a gandit ca o sa-si desavarsesca studiile,parintii refuzandu-i aceasta dorinta).S-a trezit dupa 10 ani intr-o lume ostila,straina,agresat in fel si chip,dezorientat,confuz..ii multumeste si azi lui Dumnezeu ca nu si-a pierdut credinta,mintile...ce discernamant are un tanar,un adolescent care lupta cu tot felul de patimi,ce arme are el sa le biruie la varsta acesta cruda?Puteti sa aruncati cu pietre in el si sa-l numiti apostat,daca a primit intrarea in monahism fara sa realizeze maretia faptei.Trebuie condamnat daca nu a mai putut rezista si a dat bir cu fugitii,s-a casatorit?Cine arunca primul piatra si spune ca va fi ble4stemat pana la a noua generatie?Noroc ca Dumnezeu e mai ingaduitor decat noi si pana acum de cand a iesit din manastire i-a mers f.bine...DE ACEEA subliniez ca sunt nestiute caile Domnului..ortodoxia inseamna iubire,toleranta..era cineva Mioara parca , vehementa ,cum indraznesc calugarii sa iasa din manastiri.Parerea mea umila este sa nu aruncam cu vorbe decat atunci cand suntem intr-o situatie similara,cand am trait asa ceva cand am cunoscut oameni care au rani adanci din asa experiente.
|